împotrivitoare

română

Etimologie

Din împotrivitor.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.po.tri.vi'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împotrivitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împotrivitoare împotrivitoare
Articulat împotrivitoarea împotrivitoarele
Genitiv-Dativ împotrivitoarei împotrivitoarelor
Vocativ împotrivitoareo împotrivitoarelor
  1. (înv.) persoană care se opune, care este împotrivă; (p.ext.) dușmancă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.