împoncișare
română
Variante
Etimologie
Din a împoncișa.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pon.ʧi'ʃa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului împoncișare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împoncișare | împoncișări |
| Articulat | împoncișarea | împoncișările |
| Genitiv-Dativ | împoncișării | împoncișărilor |
| Vocativ | împoncișare | împoncișărilor |
- (înv.) acțiunea de a (se) împoncișa și rezultatul ei; conflict; împotrivire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.