împietruire

română

Etimologie

Din în- + pietruire.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pje.truˈi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împietruire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împietruire împietruiri
Articulat împietruirea împietruirile
Genitiv-Dativ împietruirii împietruirilor
Vocativ împietruire împietruirilor
  1. așezare a unor straturi de pietre sau de pietriș pe partea carosabilă a unui drum; pietruire.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.