împacheta

română

Etimologie

Din în- + pachet. Confer franceză empaqueter.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pa.ke'ta/


Verb


Conjugarea verbului
împacheta
Infinitiv a împacheta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 împachetez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să împacheteze
Participiu împachetat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului).
  2. (v.tranz.) a pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.