împăiere

română

Etimologie

Din a împăia.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pəˈje.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împăiere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împăiere împăieri
Articulat împăierea împăierile
Genitiv-Dativ împăierii împăierilor
Vocativ împăiere împăierilor
  1. acțiunea de a împăia și rezultatul ei.
  2. (rar) fază de formare a paiului la cereale.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.