împăia

română

Etimologie

Din în- + paie (după franceză empailler).

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pəˈja/


Verb


Conjugarea verbului
împăia
Infinitiv a împăia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 împăiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să împăieze
Participiu împăiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.