îmbietură

română

Etimologie

Din a (se) îmbia + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bi.e'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmbietură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmbietură îmbieturi
Articulat îmbietura îmbieturile
Genitiv-Dativ îmbieturii îmbieturilor
Vocativ îmbietură îmbieturilor
  1. (rar) faptul de a îmbia; îndemn, invitație.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.