îmbârliga

română

Etimologie

Din în- + a bârliga.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bɨr.li'ga/


Verb


Conjugarea verbului
îmbârliga
Infinitiv a îmbârliga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 '
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să îmbârlige
Participiu îmbârligat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (despre animale) a-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.