ärgern
germană
(Deutsch)
Etimologie
Din germana veche de sus argerōn.
Pronunție
- AFI: /ˈɛʁɡɐn/
Verb
| Conjugarea verbului ärgern | |
| Infinitiv | ärgern |
| Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
ärgerst ärgert |
| Indicativ imperfect | ärgerte |
| Participiu perfect | geärgert |
| Verb auxiliar | haben |
Sinonime
- necken
Cuvinte derivate
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.