Hora Bucovinei

Într-un ceas de voioșie,
Când ești mândru, bucuros,
Jocul sfânt de strămoșie
Mult e dulce și frumos,
Pe-o câmpie înflorită,
Să-l joci, frate, cu amor,
Înfocat de-a ta iubită
Și de-al țării viitor.

Și-acel joc de fericire
Pentru cei ce se îubesc,
Joc de falnică mărire
Unui suflet vitejesc,
Este hora strămoșească
La români adevărați,
Ce-ntr-o țară românescă
Deopotrivă suntem frați.

Deci românul cu simțire,
Totdeauna cu noroc,
Dovedește a sa fire
La război ca și la joc;
Căci o țară glorioasă
Cu mândrie l-a creat:
Dușman celor ce-o apasă,
Frate celui apăsat[1].

Notă

  1. ↑ Pop, Vasile Gr., Conspect asupra Literaturii române și scriitorilor ei, de la începuturi și până astăzi, în ordine cronologică, Partea II, București 1876, pp. 315, 31
Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.