Din prag (Topîrceanu)
Ca steaua serii,
Mă sting în noapte,
Și noaptea crește
În jurul meu,
Când tot trecutul
În suflet moare,
Coboară-n urmă-i
Pustiul greu...
Icoană scumpă
Din alte vremuri,
Îmi pari acuma
Un vis pierdut...
Vin’ mai aproape,
Dă-mi mâna albă
Și ochii negri
Să ți-i sărut!
Aripa morții
Aruncă umbre
Pe nenorocul
Celor învinși.
Străin de toate,
Simt cum se lasă
Genele grele
Pe ochii stinși...
Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.