Turneul de tenis de la Monte Carlo
| Monte-Carlo Masters | |
|---|---|
Monte-Carlo Masters 2025 | |
| Informații despre turneu | |
| Fondat | 1897 |
| Ediții | 117 (2024) |
| Oraș gazdă | Roquebrune-Cap-Martin Franța |
| Loc | Monte Carlo Country Club |
| Categorie | Masters 1000 |
| Suprafață | Zgură, aer liber |
| Participanți | 56S / 28Q / 24D |
| Premii bani | 6.128.940 € (2025) |
| Website | montecarlotennismasters.com |
| Campioni actuali (2025) | |
| Simplu | Carlos Alcaraz |
| Dublu | Romain Arneodo Manuel Guinard |
Turneul de tenis de la Monte Carlo, de asemenea cunoscut ca Monte-Carlo Masters este un turneu anual de tenis masculin care are loc la Roquebrune-Cap-Martin, Franța,[1] o comună învecinată cu Monaco. Evenimentul face parte din ATP World Tour Masters 1000 în Association of Tennis Professionals (ATP) Tour. Turneul se joacă pe terenuri de zgură[1] și este ținut în fiecare an în perioada lunilor aprilie-mai.
Istoric
Turneul a fost fondat în 1897, iar prima ediție din era deschisă a avut loc în sezonul 1969. Locul de desfășurare include 21 de terenuri de zgură, dintre care 13 sunt iluminate.[2] Capacitatea terenului central Rainier III este de 10.500 de spectatori.[3] Terenul a fost numit după Prințul de Monaco Rainier al III-lea care iubea tenisul. Sora sa mai mare, Prințesa Antoinette de Monaco, a devenit președinte al clubului în 1972, conducerea fiind preluată în 2008 de fiica sa, Elisabeth-Anna de Massy, care este și președintele Federației de Tenis din Monaco. După decesul acesteia, în iunie 2020, președinția clubului și a federației a trecut la fiica sa, Melanie-Antoinette de Massy. A devenit o tradiție ca membrii din dinastia Grimaldi, care conduce Monaco, să prezinte trofeele câștigătorilor.[4]
În perioada 1970-1972 și 1978-1989, a fost un turneu important în circuitul Grand Prix, Grand Prix Super Series fiind cea mai înaltă categorie. Pentru 1973, a devenit parte a circuitului Rothmans Spring Mediterranean Circuit.[5] Între 1974-1977, a aparținut apoi circuitului World Championship Tennis. Odată cu formarea circuitului ATP Tour în sezonul 1990, turneul a devenit parte a categoriei Championship Series Single Week a acestuia, care a purtat ulterior diverse denumiri.
Din 2019, Monte Carlo a devenit singurul turneu ATP 1000 care nu obligă jucători să participe. În ciuda acestui fapt, cei mai mulți jucători de top aleg să participe la turneu.
Rafael Nadal a câștigat titlul de opt ori consecutive între 2005 și 2012, devenind astfel singurul jucător care a câștigat opt titluri consecutive la același turneu. În 2017, disputând cea de-a 11-a finală a sa împotriva lui Albert Ramos Viñolas, a câștigat titlul pentru a zecea oară, un record în era deschisă. Anul următor, Nadal a îmbunătățit acest record la 11 victorii într-o finală împotriva lui Kei Nishikori.
Ediția din 2020 nu a avut loc din cauza pandemiei de Covid-19. Din cauza restricțiilor impuse de coronavirus pe teritoriul francez, ediția din 2021 s-a jucat fără spectatori.[6]
Rezultate
Simplu masculin
| An | Campion | Finalist | Scor | |
|---|---|---|---|---|
| 1897 [7] | Reginald Doherty | Conway W. Blackwood Price | 6–2, 6–1, 6–2 | |
| 1898 [7] | Reginald Doherty (2) | Victor Voss | 4–6, 6–3, 6–3, 4–0 (ret.) | |
| 1899 [7] | Reginald Doherty (3) | Victor Voss | 6–2 (ret.) | |
| 1900 | Laurence Doherty | (s-ar putea să nu se fi jucat)[8] | ||
| 1901 | Laurence Doherty (2) | Wilberforce Eaves | 6–2, 5–7, 6–1 | |
| 1902 [7] | Reginald Doherty (4) | George Hillyard | 6–1, 6–4, 6–3 | |
| 1903 [7] | Reginald Doherty (5) | Frank Riseley | 6–1, 14–16 (ret.) | |
| 1904 [7] | Reginald Doherty (6) | Josiah Ritchie | 6–1, 7–5, 3–6, 7–5 | |
| 1905 | Laurence Doherty (3) | Josiah Ritchie | 6–4, 8–6, 6–4 | |
| 1906 | Laurence Doherty (4) | Wilberforce Eaves | 6–3, 11–9 | |
| 1907 | Josiah Ritchie | Laurence Doherty | 8–6, 7–5, 8–6 | |
| 1908 | Anthony Wilding | Wilberforce Eaves | 6–3, 2–6, 6–3, 4–6, 6–0 | |
| 1909 | Fred Alexander | Laurence Doherty | 7–5, 6–4, 6–1 | |
| 1910 | Max Decugis | Josiah Ritchie | 6–3, 6–0, 6–0 | |
| 1911 | Anthony Wilding (2) | Max Decugis | 5–7, 1–6, 6–3, 6–0, 6–1 | |
| 1912 | Anthony Wilding (3) | C. Moore | 6–3, 6–0, 6–0 | |
| 1913 | Anthony Wilding (4) | Félix Poulin | 6–0, 6–2, 6–1 | |
| 1914 | Anthony Wilding (5) | Gordon Lowe | 6–2, 6–3, 6–2 | |
| 1915 | Anulat din cauza Primului Război Mondial)[a] | |||
| 1916 | ||||
| 1917 | ||||
| 1918 | ||||
| 1919 | Nicolae Mișu | Max Decugis | 6–2, 6–0 | |
| 1920 | Gordon Lowe | Josiah Ritchie | 7–5, 6–2 | |
| 1921 | Gordon Lowe (2) | Algernon Kingscote | 6–1, 0–6, 6–4, 6–2 | |
| 1922 | Giovanni Balbi di Robecco | Alain Gerbault | 6–1, 6–4, 6–3 | |
| 1923 | Gordon Lowe (3) | Leighton Crawford | 6–2, 6–4, 6–4 | |
| 1924 | Leighton Crawford | Leonce Aslangul | 6–4, 3–6, 6–2 | |
| 1926 | Béla von Kehrling | Charles Kingsley | 6–4, 6–1, 6–3 | |
| 1927 | Béla von Kehrling (2) | Erik Worm | (vict. fără opoziție) | |
| 1928 | Henri Cochet | Béla von Kehrling | 3–6, 2–6, 6–3, 6–3, 6–2 | |
| 1929 | Henri Cochet (2) | Umberto De Morpurgo | 8–6, 6–4, 6–4 | |
| 1930 | William Tilden | Henry Austin | 6–4, 6–4, 6–1 | |
| 1931 | Henri Cochet (3) | George Lyttleton-Rogers | 7–5, 6–2, 6–4 | |
| 1932 | Roderich Menzel | George Lyttleton-Rogers | 6–4, 7–5, 6–2 | |
| 1933 | Henry Austin | George Lyttleton-Rogers | 11–9, 6–3, 7–5 | |
| 1934 | Henry Austin (2) | Giorgio de Stefani | 6–1, 8–6, 6–4 | |
| 1935 | Giovanni Palmieri | Henry Austin | 6–1, 6–1, 7–5 | |
| 1936 | Gottfried von Cramm | Henner Henkel | 4–6, 4–6, 7–5, 6–4, 7–5 | |
| 1937 | Gottfried von Cramm (2) | Christian Boussus | 6–2, 3–6, 6–2, 2–6, 6–2 | |
| 1938 | Franjo Punčec | Christian Boussus | 6–0, 6–1, 6–1 | |
| 1939 | Pierre Pellizza | Yvon Petra | 6–8, 6–3, 6–4, 6–2 | |
| 1940 | Anulat din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial)[b] | |||
| 1941 | ||||
| 1942 | ||||
| 1943 | ||||
| 1944 | ||||
| 1945 | ||||
| 1946 | Pierre Pellizza (2) | Yvon Petra | 6–3, 6–2, 4–6, 6–3 | |
| 1947 | Lennart Bergelin | Budge Patty | 6–3, 6–8, 1–6, 6–2, 8–6 | |
| 1948 | József Asbóth | Giovanni Cucelli | 6–3, 6–2, 5–7, 6–2 | |
| 1949 | Frank Parker | Giovanni Cucelli | 2–6, 6–3, 6–0, 6–4 | |
| 1950 | Jaroslav Drobný | William Talbert | 6–4, 6–4, 6–1 | |
| 1951 | Straight Clark | Fred Kovaleski | 1–6, 6–4, 6–4, 1–6, 10–8 | |
| 1952 | Frank Sedgman | Jaroslav Drobný | 7–5, 6–2, 5–7, 6–1 | |
| 1953 | Władysław Skonecki | Jaroslav Drobný | 6–3, 6–4, 11–9 | |
| 1954 | Lorne Main | Tony Vincent | 9–7, 3–6, 7–5, 6–4 | |
| 1955 | Władysław Skonecki (2) | Budge Patty | 6–4, 6–2, 8–6 | |
| 1956 | Hugh Stewart | Tony Vincent | 1–6, 8–6, 6–0, 6–2 | |
| 1957 | Jacques Brichant | Paul Remy | 3–6, 5–5 (ret.) | |
| 1958 | Robert Haillet | Jaroslav Drobný | 6–4, 6–4, 6–3 | |
| 1959 | Robert Haillet (2) | Budge Patty | 9–7, 6–3, 4–6, 6–3 | |
| 1960 | Andrés Gimeno | Mike Davies | 8–6, 6–3, 6–4 | |
| 1961 | Nicola Pietrangeli | Pierre Darmon | 6–4, 1–6, 6–3, 6–3 | |
| 1962 | Pierre Darmon | Boro Jovanović | 6–2, 6–1, 6–3 | |
| 1963 | Pierre Darmon (2) | Jan-Erik Lundqvist | 6–2, 2–6, 6–1, 5–7, 6–4 | |
| 1964 | Martin Mulligan | Jan-Erik Lundqvist | 6–4, 6–4 | |
| 1965 | István Gulyás | Jiří Javorský | 6–3, 7–9, 8–6, 6–4 | |
| 1966 | Manuel Santana | Nicola Pietrangeli | 8–6, 4–6, 6–4, 6–1 | |
| 1967 | Nicola Pietrangeli (2) | Martin Mulligan | 6–3, 3–6, 6–3, 6–1 | |
| 1968 | Nicola Pietrangeli (3) | Alexander Metreveli | 6–2, 6–2 | |
| ↓ Open Era ↓ | ||||
| 1969 | Tom Okker | John Newcombe | 8–10, 6–1, 7–5, 6–3 | |
| 1970 | Željko Franulović | Manuel Orantes | 6–4, 6–3, 6–3 | |
| 1971 | Ilie Năstase | Tom Okker | 3–6, 8–6, 6–1, 6–1 | |
| 1972 | Ilie Năstase (2) | František Pála | 6–1, 6–0, 6–3 | |
| 1973 | Ilie Năstase (3) | Björn Borg | 6–4, 6–1, 6–2 | |
| 1974 | Andrew Pattison | Ilie Năstase | 5–7, 6–3, 6–4 | |
| 1975 | Manuel Orantes | Bob Hewitt | 6–2, 6–4 | |
| 1976 | Guillermo Vilas | Wojciech Fibak | 6–1, 6–1, 6–4 | |
| 1977 | Björn Borg | Corrado Barazzutti | 6–3, 7–5, 6–0 | |
| 1978 | Raúl Ramírez | Tomáš Šmíd | 6–3, 6–3, 6–4 | |
| 1979 | Björn Borg (2) | Vitas Gerulaitis | 6–2, 6–1, 6–3 | |
| 1980 | Björn Borg (3) | Guillermo Vilas | 6–1, 6–0, 6–2 | |
| 1981 | (Fără câștigător) | Jimmy Connors Guillermo Vilas | 5–5 (abandon din cauza ploii) | |
| 1982 | Guillermo Vilas (2) | Ivan Lendl | 6–1, 7–6, 6–3 | |
| 1983 | Mats Wilander | Mel Purcell | 6–1, 6–2, 6–3 | |
| 1984 | Henrik Sundström | Mats Wilander | 6–3, 7–5, 6–2 | |
| 1985 | Ivan Lendl | Mats Wilander | 6–1, 6–3, 4–6, 6–4 | |
| 1986 | Joakim Nyström | Yannick Noah | 6–3, 6–2 | |
| 1987 | Mats Wilander (2) | Jimmy Arias | 4–6, 7–5, 6–1, 6–3 | |
| 1988 | Ivan Lendl (2) | Martín Jaite | 5–7, 6–4, 7–5, 6–3 | |
| 1989 | Alberto Mancini | Boris Becker | 7–5, 2–6, 7–6, 7–5 | |
| 1990 | Andrei Cesnokov | Thomas Muster | 7–5, 6–3, 6–3 | |
| 1991 | Sergi Bruguera | Boris Becker | 5–7, 6–4, 7–6(8–6), 7–6(7–4) | |
| 1992 | Thomas Muster | Aaron Krickstein | 6–3, 6–1, 6–3 | |
| 1993 | Sergi Bruguera (2) | Cédric Pioline | 7–6(7–2), 6–0 | |
| 1994 | Andrei Medvedev | Sergi Bruguera | 7–5, 6–1, 6–3 | |
| 1995 | Thomas Muster (2) | Boris Becker | 4–6, 5–7, 6–1, 7–6(8–6), 6–0 | |
| 1996 | Thomas Muster (3) | Albert Costa | 6–3, 5–7, 4–6, 6–3, 6–2 | |
| 1997 | Marcelo Ríos | Àlex Corretja | 6–4, 6–3, 6–3 | |
| 1998 | Carlos Moyá | Cédric Pioline | 6–3, 6–0, 7–5 | |
| 1999 | Gustavo Kuerten | Marcelo Ríos | 6–4, 2–1 (ret.) | |
| 2000 | Cédric Pioline | Dominik Hrbatý | 6–4, 7–6(7–3), 7–6(8–6) | |
| 2001 | Gustavo Kuerten (2) | Hicham Arazi | 6–3, 6–2, 6–4 | |
| 2002 | Juan Carlos Ferrero | Carlos Moyá | 7–5, 6–3, 6–4 | |
| 2003 | Juan Carlos Ferrero (2) | Guillermo Coria | 6–2, 6–2 | |
| 2004 | Guillermo Coria | Rainer Schüttler | 6–2, 6–1, 6–3 | |
| 2005 | Rafael Nadal | Guillermo Coria | 6–3, 6–1, 0–6, 7–5 | |
| 2006 | Rafael Nadal (2) | Roger Federer | 6–2, 6–7(2–7), 6–3, 7–6(7–5) | |
| 2007 | Rafael Nadal (3) | Roger Federer | 6–4, 6–4 | |
| 2008 | Rafael Nadal (4) | Roger Federer | 7–5, 7–5 | |
| 2009 | Rafael Nadal (5) | Novak Đoković | 6–3, 2–6, 6–1 | |
| 2010 | Rafael Nadal (6) | Fernando Verdasco | 6–0, 6–1 | |
| 2011 | Rafael Nadal (7) | David Ferrer | 6–4, 7–5 | |
| 2012 | Rafael Nadal (8) | Novak Đoković | 6–3, 6–1 | |
| 2013 | Novak Đoković | Rafael Nadal | 6–2, 7–6(7–1) | |
| 2014 | Stan Wawrinka | Roger Federer | 4–6, 7–6(7–5), 6–2 | |
| 2015 | Novak Đoković (2) | Tomáš Berdych | 7–5, 4–6, 6–3 | |
| 2016 | Rafael Nadal (9) | Gaël Monfils | 7–5, 5–7, 6–0 | |
| 2017 | Rafael Nadal (10) | Albert Ramos Viñolas | 6–1, 6–3 | |
| 2018 | Rafael Nadal (11) | Kei Nishikori | 6–3, 6–2 | |
| 2019 | Fabio Fognini | Dušan Lajović | 6−3, 6−4 | |
| 2020 | Anulat din cauza pandemiei de Covid-19[9] | |||
| 2021 | Stefanos Tsitsipas | Andrei Rubliov | 6−3, 6−3 | |
| 2022 | Stefanos Tsitsipas (2) | Alejandro Davidovici Fokina | 6−3, 7–6(7–3) | |
| 2023 | Andrei Rubliov | Holger Rune | 5–7, 6–2, 7–5 | |
| 2024 | Stefanos Tsitsipas (3) | Casper Ruud | 6−1, 6–4 | |
| 2025 | Carlos Alcaraz | Lorenzo Musetti | 3–6, 6–1, 6–0 | |
Dublu masculin
Din 1968:
| An | Campion | Finalist | Scor |
|---|---|---|---|
| 1968 | Serghei Lihacev Alex Metreveli | Patrice Beust Daniel Contet | 5–7, 9–7, 6–4, 5–7, 7–5 |
| 1969 | Owen Davidson John Newcombe | Pancho Gonzales Dennis Ralston | 7–5, 11–13, 6–2, 6–1 |
| 1970 | Marty Riessen Roger Taylor | Pierre Barthès Nikola Pilić | 6–3, 6–4, 6–2 |
| 1971 | Ilie Năstase Ion Țiriac | Tom Okker Roger Taylor | 1–6, 6–3, 6–3, 8–6 |
| 1972 | Patrice Beust Daniel Contet | Jiří Hřebec František Pala | 3–6, 6–1, 12–10, 6–2 |
| 1973 | Juan Gisbert, Sr. Ilie Năstase | Georges Goven Patrick Proisy | 6–2, 6–2, 6–2 |
| 1974 | John Alexander Phil Dent | Manuel Orantes Tony Roche | 7–6(7–5), 4–6, 7–6(7–5), 6–3 |
| 1975 | Bob Hewitt Frew McMillan | Arthur Ashe Tom Okker | 6–3, 6–2 |
| 1976 | Wojciech Fibak Karl Meiler | Björn Borg Guillermo Vilas | 7–6(7–5), 6–1 |
| 1977 | François Jauffret Jan Kodeš | Wojciech Fibak Tom Okker | 2–6, 6–3, 6–2 |
| 1978 | Peter Fleming Tomáš Šmíd | Jaime Fillol Ilie Năstase | 6–4, 7–5 |
| 1979 | Ilie Năstase Raúl Ramírez | Víctor Pecci Balázs Taróczy | 6–3, 6–4 |
| 1980 | Paolo Bertolucci Adriano Panatta | Vitas Gerulaitis John McEnroe | 6–2, 5–7, 6–3 |
| 1981 | Heinz Günthardt Balázs Taróczy | Pavel Složil Tomáš Šmíd | 6–3, 6–3 |
| 1982 | Peter McNamara Paul McNamee | Mark Edmondson Sherwood Stewart | 6–7, 7–6, 6–3 |
| 1983 | Heinz Günthardt Balázs Taróczy (2) | Henri Leconte Yannick Noah | 6–2, 6–4 |
| 1984 | Mark Edmondson Sherwood Stewart | Jan Gunnarsson Mats Wilander | 6–2, 6–1 |
| 1985 | Pavel Složil Tomáš Šmíd | Shlomo Glickstein Shahar Perkiss | 6–2, 6–3 |
| 1986 | Guy Forget Yannick Noah | Joakim Nyström Mats Wilander | 6–4, 3–6, 6–4 |
| 1987 | Hans Gildemeister Andrés Gómez | Mansour Bahrami Michael Mortensen | 6–2, 6–4 |
| 1988 | Sergio Casal Emilio Sánchez | Henri Leconte Ivan Lendl | 6–1, 6–3 |
| 1989 | Tomáš Šmíd Mark Woodforde | Paolo Canè Diego Nargiso | 1–6, 6–4, 6–2 |
| 1990 | Petr Korda Tomáš Šmíd | Andrés Gómez Javier Sánchez | 6–4, 7–6 |
| 1991 | Luke Jensen Laurie Warder | Paul Haarhuis Mark Koevermans | 5–7, 7–6, 6–4 |
| 1992 | Boris Becker Michael Stich | Petr Korda Karel Nováček | 6–4, 6–4 |
| 1993 | Stefan Edberg Petr Korda | Paul Haarhuis Mark Koevermans | 3–6, 6–2, 7–6 |
| 1994 | Nicklas Kulti Magnus Larsson | Evgheni Kafelnikov Daniel Vacek | 3–6, 7–6, 6–4 |
| 1995 | Jacco Eltingh Paul Haarhuis | Luis Lobo Javier Sánchez | 6–3, 6–4 |
| 1996 | Ellis Ferreira Jan Siemerink | Jonas Björkman Nicklas Kulti | 2–6, 6–3, 6–2 |
| 1997 | Donald Johnson Francisco Montana | Jacco Eltingh Paul Haarhuis | 7–6, 2–6, 7–6 |
| 1998 | Jacco Eltingh Paul Haarhuis | Todd Woodbridge Mark Woodforde | 6–4, 6–2 |
| 1999 | Olivier Delaître Tim Henman | Jiří Novák David Rikl | 6–2, 6–3 |
| 2000 | Wayne Ferreira Evgheni Kafelnikov | Paul Haarhuis Sandon Stolle | 6–3, 2–6, 6–1 |
| 2001 | Jonas Björkman Todd Woodbridge | Joshua Eagle Andrew Florent | 3–6, 6–4, 6–2 |
| 2002 | Jonas Björkman Todd Woodbridge (2) | Paul Haarhuis Evgheni Kafelnikov | 6–3, 3–6, [10–7] |
| 2003 | Mahesh Bhupathi Max Mirnîi | Michaël Llodra Fabrice Santoro | 6–4, 3–6, 7–6(8–6) |
| 2004 | Tim Henman Nenad Zimonjić | Gastón Etlis Martín Rodríguez | 7–5, 6–2 |
| 2005 | Leander Paes Nenad Zimonjić | Bob Bryan Mike Bryan | (neprezentare) |
| 2006 | Jonas Björkman Max Mirnîi | Fabrice Santoro Nenad Zimonjić | 6–2, 7–6(7–2) |
| 2007 | Bob Bryan Mike Bryan | Julien Benneteau Richard Gasquet | 6–2, 6–1 |
| 2008 | Rafael Nadal Tommy Robredo | Mahesh Bhupathi Mark Knowles | 6–3, 6–3 |
| 2009 | Daniel Nestor Nenad Zimonjić | Bob Bryan Mike Bryan | 6–1, 6–4 |
| 2010 | Daniel Nestor Nenad Zimonjić (2) | Mahesh Bhupathi Max Mirnîi | 6–3, 2–0 (ret.) |
| 2011 | Bob Bryan Mike Bryan (2) | Juan Ignacio Chela Bruno Soares | 6–3, 6–2 |
| 2012 | Bob Bryan Mike Bryan (3) | Max Mirnîi Daniel Nestor | 6–2, 6–3 |
| 2013 | Julien Benneteau Nenad Zimonjić | Bob Bryan Mike Bryan | 4–6, 7–6(7–4), [14–12] |
| 2014 | Bob Bryan Mike Bryan (4) | Ivan Dodig Marcelo Melo | 6–3, 3–6, [10–8] |
| 2015 | Bob Bryan Mike Bryan (5) | Simone Bolelli Fabio Fognini | 7–6(7–3), 6–1 |
| 2016 | Pierre-Hugues Herbert Nicolas Mahut | Jamie Murray Bruno Soares | 4–6, 6–0, [10–6] |
| 2017 | Rohan Bopanna Pablo Cuevas | Feliciano López Marc López | 6–3, 3–6, [10–4] |
| 2018 | Bob Bryan Mike Bryan (6) | Oliver Marach Mate Pavić | 7–6(7–5), 6–3 |
| 2019 | Nikola Mektić Franko Škugor | Robin Haase Wesley Koolhof | 6–7(3–7), 7–6(7–3), [11–9] |
| 2020 | Anulat din cauza pandemiei de Covid-19[9] | ||
| 2021 | Nikola Mektić Mate Pavić | Dan Evans Neal Skupski | 6–3, 4–6, [10–7] |
| 2022 | Rajeev Ram Joe Salisbury | Juan Sebastián Cabal Robert Farah | 6–4, 3–6, [10–7] |
| 2023 | Ivan Dodig Austin Krajicek | Romain Arneodo Sam Weissborn | 6–0, 4–6, [14–12] |
| 2024 | Sander Gillé Joran Vliegen | Marcelo Melo Alexander Zverev | 5–7, 6–3, [10–5] |
| 2025 | Romain Arneodo Manuel Guinard | Julian Cash Lloyd Glasspool | 1–6, 7–6(10–8), [10–8] |
Recorduri
Sursa: The tennisbase[10]
| Cele mai multe titluri | Rafael Nadal | 11 |
|---|---|---|
| Cele mai multe finale | Rafael Nadal | 12 |
| Cele mai multe titluri consecutive | Rafael Nadal (2005 - 2012) |
8 |
| Cele mai multe finale consecutive | Rafael Nadal (2005 - 2013) |
9 |
| Cele mai multe meciuri jucate | Rafael Nadal | 79 |
| Cele mai multe meciuri câștigate | Rafael Nadal | 73 |
| Cele mai multe meciuri consecutive câștigate | Rafael Nadal | 46 |
| Cele mai multe ediții jucate | Fabrice Santoro Rafael Nadal |
17 |
| Cel mai bun dintre câștigător % | Reginald Doherty | 100% |
| Pierre Pellizza | ||
| Cel mai tânăr campion | Mats Wilander | 18 ani, 7 luni, 7 zile (1983) |
| Cel mai în vârstă campion | Gordon Francis Lowe | 38 ani, 8 luni, 6 zile (1923) |
Galerie
- Rafael Nadal, 2007
- Roger Federer, 2007
- Novak Djoković, 2022
- Stefanos Tsitsipas, 2022
- Carlos Alcaraz, 2022
- Grigor Dimitrov, 2013
- Restaurantul central
- Panoramă
Note
Referințe
- 1 2 „Tournament info - Rolex Monte-Carlo Masters”. Accesat în .
- ↑ „The Tennis Courts”, Mccc.mc/en/courts-62.html, accesat în
- ↑ „Tournament info”, Montecarlotennismasters.com, accesat în
- ↑ „Rolex Monte Carlo Masters: history of the tournament”, HelloMonaco, , accesat în
- ↑ „Monte-Carlo Masters”. Accesat în .
- ↑ „No spectators allowed at the 2021 Monte-Carlo Rolex Masters - Monaco Tribune”, Monaco Tribune, , accesat în
- 1 2 3 4 5 6 Digby Baltzell, E. (). Sporting Gentlemen : Men's Tennis from the Age of Honor to the Cult of the Superstar. Somerset, NJ: Transaction Publishers. p. 73. ISBN 9781412851800.
- ↑ Ayres' Lawn Tennis Almanack and Tournament Guide and other sources list him as winner, but according to Aujourd'hui 100 Ans 1897–1997 - Le Tournoi de Monte-Carlo by Michel Sutter (1997) and other sources the tournament didn't take place.
- 1 2 „COMMUNIQUÉ OFFICIEL – COVID-19”. montecarlotennismasters.com. .
- ↑ „Monte Carlo Tournament Records”. thetennisbase.com. The Tennis Base, 2016. Arhivat din original la . Accesat în .
Legături externe
- Website (engl.) Arhivat în , la Wayback Machine.
Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.