Secure

Secure (plural: securi) este o unealtă de mână asemănătoare cu un topor, formată dintr-un corp de oțel cu tăiș fixat pe o coadă lungă de lemn, folosită la doborâtul arborilor, la despicatul lemnelor etc.[1]

În trecut, securea era folosită și ca armă de luptă și de execuție prin decapitare. O secure folosită în trecut ca armă de luptă sau ca unealtă a călăului mai purta și denumirea de satâr (din turcă satir).

Securea mică, folosită de amerindieni la aruncat, ca armă de luptă și vânătoare, poartă denumirea de tomahawk.

Se cunosc 4 tipuri principale de securi folosite, încă din Antichitate:[2]

  • Securea de luptă scitică, despre care anticii spun că ar fi avut proprietatea bumerangului de a se întoarce la cel care a aruncat-o. Această secure își are originea în securea de luptă getică din bronzul IV.
  • Securea-topor, cu tăișul lat și rotunjit, cu gura de înmănușare pătrată, dar fără urechea caracteristică "celturilor".
  • Securea de lupta turtită, cu tăișul lat și rotunjit, cu muchea prelungită în formă de ciocan subțire. Această secure delicată a fost folosită aproape exclusiv pentru luptă.
  • Securea de tip ciocan-topor, cu noduri în locul de prindere pe mâner.

O lamă similară cu cea de secure era folosită și la halebardă.

Note

  1. ↑ Breban, Vasile, Dicționar al limbii române contemporane, București, 1980, p. 541;
  2. ↑ „Armele Dacilor”. Arhivat din original la . Accesat în .

Bibliografie

  • Dicționar Enciclopedic Român, IV Q – Z, București, 1966: Academia Republicii Populare Române, Editura Politică , 962 pag. 
  • Breban, Vasile, Dicționar al limbii române contemporane, București, 1980: Editura științifică și enciclopedică, 682 pag. ;

Vezi și

  • Baltag
  • Bardă
  • Topor
Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.