Secretar general al NATO

Secretar general al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord

Steagul NATO
În funcție
Mark Rutte
din 1 octombrie 2024

Numit deMembrii NATO
Durata mandatului4 ani (poate fi extins)
Deținătorul inauguralHastings Ismay
24 martie 1952
Înființare 
WebsiteOficiul Secretarului General

Secretarul general al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord este un diplomat internațional care servește ca șef oficial al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO / OTAN). Secretarul General este responsabil de coordonarea activității alianței, servește ca șef al Consiliului Atlanticului de Nord și conduce staff-ul NATO.

Actualul secretar general este Mark Rutte, fost prim-ministru al Țărilor de Jos, care a fost numit în funcție la data de 1 octombrie 2024.[1]

Secretari generali

#Secretar generalPozăNaționalitateÎnceputSfârșitTimp în funcție
1 Hastings Ismay  Regatul Unit 24 martie 1952 16 mai 1957 5 ani
2 Paul-Henri Spaak  Belgia 16 mai 1957 21 aprilie 1961 4 ani
3 Dirk Stikker  Țările de Jos 21 aprilie 1961 1 august 1964 3 ani [N 1]
4 Manlio Brosio  Italia 1 august 1964 1 octombrie 1971 7 ani
5 Joseph Luns  Țările de Jos 1 octombrie 1971 25 iunie 1984 13 ani
6 Peter Carrington  Regatul Unit 25 iunie 1984 1 iulie 1988 4 ani
7 Manfred Wörner  Germania 1 iulie 1988 13 august 1994 6 ani [N 2]
— Sergio Balanzino (interimar)  Italia 13 august 1994 17 octombrie 1994 2 luni [N 2]
8 Willy Claes  Belgia 17 octombrie 1994 20 octombrie 1995 1 an [N 3]
— Sergio Balanzino (interimar)  Italia 20 octombrie 1995 5 decembrie 1995 6 săptămâni [N 3]
9 Javier Solana  Spania 5 decembrie 1995 6 octombrie 1999 4 ani
10 George Robertson  Regatul Unit 14 octombrie 1999 17 decembrie 2003 4 ani
— Alessandro Minuto-Rizzo (interimar)  Italia 17 decembrie 2003 1 ianuarie 2004 3 săptămâni [N 4]
11 Jaap de Hoop Scheffer  Țările de Jos 1 ianuarie 2004[N 5] 1 august 2009 5 ani
12 Anders Fogh Rasmussen  Danemarca 1 august 2009 1 octombrie 2014[10] 5 ani
13 Jens Stoltenberg  Norvegia 1 octombrie 2014 1 octombrie 2024 10 ani
14 Mark Rutte  Țările de Jos 1 octombrie 2024 prezent

Note

  1. ↑ Stikker a demisionat din funcție cu un an mai devreme din cauza problemelor de sănătate.[2]
  2. 1 2 Wörner a decedat de cancer în timp ce exercita funcția, pe 13 august 1994. Prim-secretarul General, Sergio Balanzino, a preluat responsibalitățile sale pentru ultimile luni de viață și ulterior a devenit Secretar General interimar până la numirea lui Willy Claes.[3]
  3. 1 2 Claes resigned as Secretary General after a bribery scandal, centering on his actions in the Belgian cabinet in the 1980s. After his resignation, Deputy Secretary General Sergio Balanzino served as acting Secretary General until the appointment of Javier Solana.[4]
  4. ↑ George Robertson announced in January 2003 that he would be stepping down in December.[5] Jaap de Hoop Scheffer was selected as his successor, but could not assume the office until January 2004 because of his commitment in the Dutch Parliament.[6] Robertson was asked to extend his term until Scheffer was ready, but declined, so Minuto-Rizzo, the Deputy Secretary General, took over in the interim.[7]
  5. ↑ Scheffer was named Secretary General of NATO effective 1 ianuarie 2004,[8] but he did not take office until 5 ianuarie 2004.[7][9]

Referințe

  1. ↑ NATO. „Mark Rutte takes office as NATO Secretary General” (în engleză). NATO. Accesat în .
  2. ↑ Cook, Don (). „Resignation announced by Stikker”. The Washington Post.
  3. ↑ Marshall, Andrew (). „Hunt is on to find new Nato chief”. The Independent. London. Accesat în .
  4. ↑ Whitney, Craig (). „Facing Charges, NATO Head Steps Down”. The New York Times. Accesat în .
  5. ↑ Smith, Craig (). „NATO Secretary General to Leave His Post in December After 4 ani”. The New York Times. Accesat în .
  6. ↑ „Jaap de Hoop Scheffer”. Newsmakers (1). Thomson Gale. .
  7. 1 2 „NATO Chief Steps Down”. The New York Times. . Accesat în .
  8. ↑ Crouch, Gregory (). „NATO Names a Dutchman To Be Its Secretary General”. The New York Times. Accesat în .
  9. ↑ Crouch, Gregory (). „New NATO Chief Takes Over”. The New York Times. Accesat în .
  10. ↑ „The extension of the Secretary General's mandate”. NATO. . Accesat în .

Bibliografie

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.