Raionul Tarutino

Raionul Tarutino
Тарутинський район
  Raion  


Drapel

Stemă
Raionul Tarutino (Ucraina)
Poziția geografică în Ucraina
Coordonate: 🌍 ({{PAGENAME}}) / 🌍

Țară Ucraina
RegiuneOdesa

Cod KOATUU5124700000
Atestare
Dispariție

ReședințăTarutino
Orașe raionale
Așezări de tip urban
Comune
Sate

4
23
47

Guvernare
 - GuvernatorVasili Ivanov

Suprafață
 - Total1,874 km²

Populație (2018[1])
 - Total40.813 locuitori
 - Densitate21,8 loc./km²

Fus orarUTC+2

Prezență online
GeoNames

Poziția localității Raionul Tarutino

Raionul Tarutino este unul din cele 26 raioane administrative din regiunea Odesa din Ucraina, cu reședința în orașul Tarutino. A fost înființat în 1940, fiind inclus în componența RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, acest raion face parte din Ucraina independentă. Este unul din cele 9 raioane ale regiunii care compun Basarabia istorică.

În raion sunt 3 orașe: Berezina, Borodino (Bărădin), Serpneve (Leipzig) și Tarutino (reședința).

Demografie

Numărul populației la 1 ianuarie

201320142015
42.02041.76041.670

Structura etnolingvistică



Componența lingvistică a raionului Tarutino

     Rusă (32,93%)

     Bulgară (31,67%)

     Ucraineană (18,79%)

     Moldovenească (12,69%)

     Alte limbi (0,24%)

Conform recensământului din 2001, nu exista o limbă vorbită de majoritatea populației, aceasta fiind compusă din vorbitori de rusă (32,93%), bulgară (31,67%), ucraineană (18,79%), română (12,69%) și găgăuză (3,3%).[3][4]

La recensământul din 2001, 38% din locuitori s-au declarat bulgari, 25% ucraineni și 17% moldoveni/români. În perioada interbelică, zona era locuită preponderent de germanii basarabeni, colonizați aici de Rusia țaristă imediat după ocuparea Basarabiei.

Populația românească

Comunități de români se găsesc astăzi în Tarutino, probabil și în orășelul Berezina, dar mai ales în satele Cioara-Murza (singura localitate majoritar românească) și Manzâr. Probabil că mai sunt români și în cele 4 mici sate de la nord-est de Borodino, înșirate pe valea râului Ceaga: Evghenița, Răileni, Gura-Văilor și Gheorghieni-Vechi (unde se aflau comunități românești și înainte de război).

Populația unor sate interbelice integral românești a fost deportată după război, așa cum este cazul localităților Frumușica-Veche, și Frumușica-Nouă (latitudine 46.2667, longitudine 29.4167, în care populația a putut reveni în anul 2006) și Zoreni, astăzi ruinat.

Referințe, note

  1. „Населення та міграція. Чисельність населення (за оцінкою) на 1 червня 2018 року та середня чисельність у січні–травні 2018 року”. Arhivat din original la . Accesat în .
  2. uc Демографічна та соціальна статистика. Населення та міграція UkrStat.gov.ua
  3. „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Odesa pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la . Accesat în .
  4. „Rezultatele recensământului ucrainean din 2001 cu structura lingvistică pe localități”.
Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.