Pierre Corneille

Pierre Corneille
Date personale
PoreclăLe grand Corneille, Corneille l'aîné
Născut[1][2][3][4][5]
Rouen, Franța[6][7][8]
Decedat (78 de ani)[1][2][3][5][9]
Paris, Regatul Franței
Înmormântatéglise Saint-Marcoul de Monceaux-l'Abbaye[*][[église Saint-Marcoul de Monceaux-l'Abbaye (church located in Oise, in France)|​]]
Frați și suroriThomas Corneille[*]​[10]
Antoine Corneille[*]​
Căsătorit cuMarie de Lampérière[*][[Marie de Lampérière (28 Aug 1617 -)|​]]
CopiiPierre Corneille[*][[Pierre Corneille |​]]
Religiecatolicism
Ocupațiedramaturg
poet
traducător
scriitor
jurist-poet[*]​
Limbi vorbitelimba franceză[2][11]
Activitate
PorecleLe grand Corneille
Corneille l'aîné 
Alma materLycée Corneille[*]​ 
Semnătură
Prezență online

Pierre Corneille (n. , Rouen, Franța – d. , Paris, Regatul Franței) a fost un scriitor francez, unul dintre cei trei mari dramaturgi francezi ai secolului al XVII-lea, alături de Molière și Racine. Supranumit „fondatorul tragediei franceze”, Corneille a produs piese timp de aproape 40 de ani.

Biografie

Corneille s-a născut la 6 iunie 1606 în Rouen, Franța și a început să studieze dreptul la 18 ani. În 1629 va scrie prima sa comedie, Mélite. Piesa a avut mare succes la Paris, drept urmare Corneille a început să scrie piese în mod regulat. În 1634 atenția s-a concentrat asupra lui Corneille, când acesta a fost ales sa scrie versuri cu prilejul vizitei Cardinalului Richelieu la Rouen. Cardinalul l-a observat pe Corneille și l-a ales să se numere printre „Cei cinci poeți”, alături de Guillaume Colletet, Boisrobert, Jean Rotrou și Claude de L'Estoile.

În 1644 scrie comedia Mincinosul (Le Menteur), care ocupă un loc central în comedia franceză clasică.[12]

Opere

  • Mélite (1629, prima lucrare, comedie)
  • Clitandre ou l’Innocence persécutée (1631)
  • La Veuve (1632)
  • La Galerie du Palais (1633)
  • La Suivante (1634)
  • La Place royale (1634)
  • Médée (1635)
  • L’Illusion comique (1636)
  • Le Cid (1637)
  • Horace (1640)
  • Cinna ou la Clémence d'Auguste (1641)
  • Polyeucte (1642)
  • Le Menteur (1644)
  • La Mort de Pompée (1643)
  • Rodogune (1644)
  • La Suite du Menteur (1645)
  • Théodore (1646)
  • Héraclius (1647)
  • Don Sanche d’Aragon (1649)
  • Andromède (1650)
  • Nicomède (1651)
  • Pertharite (1651)
  • Œdipe (1659)
  • La Toison d'or (1660)
  • Sertorius (1662)
  • Sophonisbe (1663)
  • Othon (1664)
  • Agésilas (1666)
  • Attila (1667)
  • Tite et Bérénice (1670)
  • Psyché (1671)
  • Pulchérie (1672)
  • Suréna (1674)

Note

  1. 1 2 Pierre Corneille, Filmportal.de, accesat în
  2. 1 2 3 Autoritatea BnF, accesat în
  3. 1 2 The Fine Art Archive, accesat în
  4. ↑ Pierre Corneille, Opća i nacionalna enciklopedija
  5. 1 2 Pierre Corneille, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
  6. ↑ Корнель Пьер, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
  7. ↑ Encyclopédie Larousse en ligne
  8. ↑ „Pierre Corneille”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  9. ↑ Pierre Corneille, Gran Enciclopèdia Catalana
  10. ↑ IeSBE / Kornel, Toma[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  11. ↑ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  12. ↑ Enciclopedia Universală Britanica. Litera. . p. 229.

Legături externe

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.