Nicolae Caragea

Nicolae Caragea

Domn al Țării Românești
Date personale
Născut1737
Constantinopol, Imperiul Otoman
Decedat1784 (47 de ani)
Constantinopol, Imperiul Otoman
CopiiIoánnis N. Karatzás[*][[Ioánnis N. Karatzás |]]
Ocupațiediplomat
Dragoman
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăFamilia Caradja
Domn al Țării Românești
Domnie15 ianuarie 1782 – 17 iulie 1783
PredecesorAlexandru Vodă Ipsilanti
SuccesorMihai Suțu

Nicolae Constantin Caragea, alternativ Caradja (n. 1737 - 1784) a fost domnul Țării Românești între 15 ianuarie 1782 - 17 iulie 1783.

Biografie

Era fiul lui Constantin Caragea și a Zefirei Șuțu.

A fost mare dragoman al Imperiului Otoman la Constantinopol (septembrie 1777 - ianuarie 1782).

În timpul domniei lui s-au dat o serie de dispoziții de poliție edilitară, sanitară, a drumurilor, a localurilor publice și a străinilor. S-au luat măsuri privind igiena publică, măturarea coșurilor, controlul cafenelelor, a hanurilor și a drumurilor. Tot el a oprit portul ilegal de arme și uniforme, de teama unor mișcări și răzmerițe din cauza „stoarcerilor” de bani. Pentru a controla ieșirea din țară a celor nemulțumiți, Caragea a introdus pașușul, pașaportul (cf. maghiara passzus, sârbo-croata pasoš, germana Pass).

În 1783, Nicolae Caragea a crescut birurile, cu scopul plătirii cheltuielilor avute ca mijlocitor între producătorii principatului și Sublima Poartă, care cerea cantități mari de resurse pentru întreținerea Constantinopolului.[1]

Note

  1. Hitchins, p. 29

Bibliografie

  • Eugène Rizo Rangabé, Livre d'Or de la Noblesse Phanariote et de Familles Princières de Valachie et de Moldavie, Athens, 1892
  • Hitchins, K; Românii; 1774-1866, editura Humanitas, București, 2013.
  • Constantin Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe, vol. 2, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1935
  • Ștefan Ionescu, Bucureștii în vremea fanarioților, Editura Dacia, Cluj, 1974.
  • Constantin Giurescu, Istoria românilor, Ed. Bic All, București, 2007 ISBN 978-973-571-707-0
  • L. Cârjan, Istoria Poliției Române de la origini până în 1949, Editura Vestala, București 2000

Lectură suplimentară

  • (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
  • Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
  • (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
  • Rezachevici, Constantin: Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001
  • Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 Arhivat în , la Wayback Machine.
  • Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010

Vezi și


Predecesor:
Alexandru Ipsilanti
Domn al Țării Românești
17821783
Succesor:
Mihai Șuțu


Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.