Melpomene

Melpomene
Civilizațiareligia în Grecia Antică[*] 
Căsătorit cuAchelous 
UrmașiPisinoë[*][[Pisinoë (one of the Sirens in Greek mythology)|]]
Thelxiepea[*][[Thelxiepea (one of the Sirens in Greek mythology)|]]
Aglaope[*][[Aglaope (one of the Sirens in Greek mythology)|]]
Partenope
Leucosia[*]
Ligeia[*][[Ligeia (one of the Sirens in Greek mythology)|]]
Molpe[*][[Molpe (one of the Sirens in Greek mythology)|]] 
TatăZeus 
MamăMnemosyne 
BunicCronos 
Uranus 
BunicăRhea[1][2] 
Geea 
FrațiClio
Calliope
Urania
Euterpe
Terpsihora
Erato
Polimnia
Thalia 

În mitologia greacă, Melpomene este considerată una dintre cele nouă muze, fiica lui Zeus și Mnemosyne.

Mitologie

Numele muzei provine de la cuvântul grec echivalent cu a celebra cu dans și cântec. La început, Melpomene era muza cântării, dar în perioada clasică a devenit muza tragediei. În picturi, apare cu o mască tragică.

Melpomene este menționată de Hesiod, Apollodorus, Lycophron și Diodorus Siculus.

Celelalte opt muze sunt: Calliope, Clio, Erato, Euterpe, Polyhymnia, Terpsichore, Thalia și Urania.

Note

  1. RSKD / Ζεύς[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. RSKD / Rhea[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Bibliografie

  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • N. A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2

Vezi și

Legături externe

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.