Marius Oprea

Marius Oprea
Date personale
Născut (60 de ani)[1]
Târgoviște, Dâmbovița, România
Cetățenie România
Ocupațiejurnalist
poet
istoric
Limbi vorbitelimba română[2]
Activitate
Alma materUniversitatea din București 

Marius Oprea (n. 22 mai 1964, Târgoviște) este un istoric, arheolog, poet și eseist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Date biografice

A studiat istoria la Universitatea din București. A fost membru al cenaclului Universitas condus de profesorul și criticul literar Mircea Martin. Este autorul unei teze de doctorat cu tema Rolul și evoluția Securității (1948-1964).

Între anii 1999 și 2000 a fost consilier al președintelui Emil Constantinescu[3] apoi consilier de stat pe probleme de securitate în Guvernul Tăriceanu.[4]

În anul 2005 a fondat Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, devenit în 2009 Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, îndeplinind și funcția de președinte. Schimbarea acestuia din funcție, în anul 2010, a fost considerată de Herta Müller "încă o bătălie câștigată de structuri ale vechiului regim".[5]

„Marius Oprea a avut curajul, asumându-și un risc deloc neglijabil pentru el și familia lui, să descâlcească modul în care Securitatea, privatizându-se, și-a întins tentaculele până în cele mai ascunse cotloane ale puterii.” Dennis Deletant[6]

Cărți publicate

  • Plimbare pe Ulița Tipografiei, Editura Fundației Culturale Române, 1996
  • Banalitatea răuluiː O istorie a Securității în documenteː 1949 - 1989 , Editura Polirom, 2002 [7]
  • Securiștii partiduluiː Serviciul de cadre al PCR ca poliție politică (coautori : Nicolae Videnie, Ioana Cirstocea, Andreea Nastase, Stejărel Olaru), Editura Polirom, 2002
  • Ziua care nu se uită. 15 noiembrie 1987, Brașov (coautor Stejărel Olaru), Editura Polirom, 2002
  • The day we won't forget. 15 November, Brașov (coautor Stejărel Olaru), 2002
  • Moștenitorii Securității, Editura Humanitas, 2004
  • Chipul morții: dialog cu Vladimir Bukovski despre natura comunismului, 2006
  • Adevărata călătorie a lui Zahei — Vasile Voiculescu și taina Rugului Aprins, Editura Humanitas, 2008 [8][9]
  • Bastionul cruzimii: o istorie a Securității (1948 - 1964), 2008
  • Șase feluri de a muri, Editura Polirom, 2009
  • Adevarata față a lui Traian Băsescu, Editura Jurnalul, 2012[10]
  • Mafia arabă în Româniaː de la Ceaușescu la Iliescu, Editura Corint, 2016
  • Turma păstorului mut, Editura Polirom, 2016
  • Neasemuita istorie a Imperiului Român de Răsărit, Editura Polirom, 2017
  • Rola 800. Constantin Hagea, omul care a umilit Securitatea, Corint Books, 2018


Poezie

  • Pauză de respirație (volum colectiv cu Andrei Bodiu, Caius Dobrescu, Simona Popescu), Editura Litera, 1991
  • Solo de trambulină, Editura Paralela 45, 1999
  • America! America!, Editura Cartea Românească, 2010
  • Întâlnire cu Apostol, Editura Grinta, 2012
  • Rețeta fericirii în 92 de poezii (antologie), Ed. a II-a, adăugită, Editura Grinta, 2016

Note

  1. ↑ „Marius Oprea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  2. ↑ Czech National Authority Database, accesat în
  3. ↑ „Marius Oprea”. Humanitas. Accesat în .
  4. ↑ „BBCRomanian.com”. www.bbc.co.uk. Accesat în .
  5. ↑ „Herta Muller: Înlăturarea lui Marius Oprea de la șefia Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului înseamnă o bătalie câștigată de structurile vechiului regim”. Cotidianul RO. . Accesat în .
  6. ↑ „În căutarea victimelor comunismului”. edituracorint.ro. Accesat în .
  7. ↑ Cultura, Formula AS - anul 2002, numărul 525, accesat la 22 ianuarie 2014
  8. ↑ Olivier Clément… Arhivat în , la Wayback Machine., 3 iulie 2008, Marius Vasileanu, România liberă, accesat la 20 februarie 2014
  9. ↑ V. Voiculescu si Rugul Aprins Arhivat în , la Wayback Machine., 26 iunie 2008, Marius Vasileanu, România liberă, accesat la 21 februarie 2014
  10. ↑ Marius Oprea - Adevarata fata a lui Traian Basescu, Google Docs

Bibliografie

  • UNIVERSITAS - A fost odată un cenaclu..., coordonator Mircea Martin, Ed. M.N.L.R., 2008

Legături externe

Interviuri

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.