Liviu Ciulei

Liviu Ciulei

Liviu Ciulei în 1963
Date personale
Născut[1][2][3][4][5]
București, România
Decedat (88 de ani)[6][4][7][8][9]
München, Germania
ÎnmormântatCimitirul Bellu
Cauza decesuluisindromul multiplei insuficiențe de organe[*]​
Căsătorit cuClody Berthola,
Ioana Gărdescu, Helga Reiter
Cetățenie România[10]
ReligieBiserica Ortodoxă Română
Ocupațieregizor, actor, scenograf
Limbi vorbitelimba română
limba engleză
limba germană
Activitate
DomiciliuBucurești 
Alma materColegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București 
Cunoscut pentruTeatru, film
PremiiPremiul Cannes pentru cel mai bun regizor ()
Ordinul național „Steaua României”
Premiul de Stat al Republicii Populare Române ()[11] 
Membru corespondent al Academiei Române
Prezență online

Liviu Ciulei (Ioan Liviu;[12] n. , București, România – d. , München, Germania) a fost regizor, actor, scenograf, arhitect și profesor universitar român. A fost artist emerit (1957).

Biografie

A fost nepot al unor săteni din Rusca (la circa 5 km de Huși, pe drumul către „Cantemir”). Este rudă cu scriitorii Aurel Ciulei și Emil Ciulei. [13]A studiat teatrul la Conservatorul Regal de Muzică și Teatru din București (1946), apoi arhitectura (1949).[14] A debutat ca actor în 1945, la Teatrul Mic în piesa Încătușarea, după piesa "Animal Kingdom" scrisă de Philip Barry; ulterior s-a alăturat echipei Teatrului Municipal din București, (mai târziu numit Teatrul "Bulandra"), unde a debutat ca regizor în 1957, punând în scenă Omul care aduce ploaia de Richard Nash. În 1961 a devenit celebru pentru o punere în scenă total originală a piesei Cum vă place a lui Shakespeare. A mai montat, printre altele: Opera de trei parale (Bertolt Brecht), O scrisoare pierdută (Ion Luca Caragiale), Azilul de noapte (Maxim Gorki), Leonce și Lena (Georg Büchner), Elisabeta I (Paul Foster).

A fost peste 10 ani director artistic al Teatrului „Bulandra”, între anii 1963 și 1974, de unde a fost îndepărtat de cenzura comunistă în urma scandalului cu premiera Revizorul, montată de Lucian Pintilie, care a fost interzisă de a mai fi reprezentată după doar câteva spectacole. Sub conducerea sa, Teatrul „Bulandra” devenise cea mai importantă instituție teatrală a vremii, nu doar în România, acolo lucrând practic în același timp, marii regizori de teatru David Esrig, Lucian Pintilie și Radu Penciulescu.

În perioada regimului comunist, Liviu Ciulei a fost urmărit și denunțat la Securitate de către Ion Besoiu[15] și a avut reclamații făcute de către Radu Beligan la aceeași instituție.[16][17] Liviu Ciulei a debutat în SUA în 1974, la Arena Stage din Washington D.C.[18]

A părăsit România în anul 1980 și a lucrat în multe țări din Europa, precum și în Statele Unite ale Americii, Canada și Australia. A fost director artistic al Teatrului „Tyrone Guthrie” din Minneapolis, Minnesota (Statele Unite), iar din 1986, profesor de teatru la Universitatea Columbia și Universitatea din New York din orașul New York. S-a întors în țară după 1989, regizând o serie de piese celebre. A fost numit Director de Onoare al Teatrului Bulandra.[14]

A realizat scenografia a 125 de spectacole.

Ca arhitect, în afara scenografiilor majorității pieselor regizate de el, Liviu Ciulei a contribuit la reconstrucția auditoriului Teatrului „Bulandra”, precum și a altor teatre, ca sălile Studio ale teatrelor din Târgu Mureș și Pitești.

A fost căsătorit cu marea actriță Clody Berthola,[19] cu scenografa Ioana Gǎrdescu și cu jurnalista Helga Reiter. Fiul celei de-a treia soții (al unui scriitor din fosta RDG), regizorul Thomas Ciulei, a devenit fiul lui adoptiv. Trupul său a fost incinerat.[20]

Regie de teatru

  • Clipe de viață, de William Saroyan, regia artistică

La Teatrul „Bulandra” / Municipal

  • Nebuna din Chaillot, de Jean Giraudoux (1957)[21]
  • "Omul care aduce ploaia", de Richard Nash (1957)
  • "Azilul de noapte", de Maxim Gorki (1958)
  • "Sfânta Ioana", de George Bernard Shaw (1958)
  • "Cum vă place", de William Shakespeare (1961)
  • "Intrigă și iubire", de Friedrich Schiller (1965)
  • "Opera de trei parale", de Bertolt Brecht (1969)
  • "Leonce și Lena", de Georg Büchner (1970)
  • "Play Strindberg", de Friedrich Dürenmatt (1971)
  • "O scrisoare pierdută", de Ion Luca Caragiale
  • "Macbeth", de William Shakespeare
  • "Furtuna", de William Shakespeare
  • "Moartea lui Danton", de Georg Büchner
  • "Visul unei nopți de vară", de William Shakespeare (1991)
  • Deșteptarea primăverii (1991)
  • "Hamlet", de William Shakespeare (2000)
  • "Șase personaje în căutarea unui autor", de Luigi Pirandello (2005)
  • "Henric al IV-lea", de Luigi Pirandello (2005)

La Guthrie Theatre

  • "Cum vă place", de William Shakespeare (1981)
  • "Eve of Retirement", de Thomas Bernhard (1981)
  • "Furtuna", de William Shakespeare (1981)
  • "Peer Gynt", de Henrik Ibsen (1982)
  • "Requiem for a Nun", de William Faulkner (1982)
  • "Threepenny Opera", de Bertolt Brecht și Kurt Weill (1983)
  • "Twelfth Night", de William Shakespeare (1984)
  • "Three Sisters", de Anton Cehov (1984)
  • "Visul unei nopți de vară", de William Shakespeare (1985)
  • "The Bacchae", de Euripide (1987)
  • "The Broken Jug", de Heinrich von Kleist (1994)

Filmografie

Actor

  • În sat la noi, (1951)
  • Nepoții gornistului, (1953)
  • Răsare soarele, (1954)
  • Alarmă în munți, (1955)
  • Valurile Dunării (1960)
  • Soldați fără uniformă, (1960)
  • Cerul n-are gratii, (1962)
  • Pădurea spînzuraților (1965), ecranizare după romanul Pădurea spânzuraților al scriitorului Liviu Rebreanu.
  • Facerea lumii (1971)
  • Decolarea, (1971)
  • Ceața, (1973)
  • Dragostea începe vineri (1973)
  • Mușchetarul român (1975)
  • Mastodontul (1975)
  • Falansterul (1979)

Regizor

Scenarist

  • Mitrea Cocor (1952, în colaborare cu Mircea Bodianu și Paul Bortnovschi, regizori: Victor Iliu și Marietta Sadova)
  • Nepoții gornistului (1953, în colaborare cu Mircea Bodianu și Paul Bortnovschi, regia lui Dinu Negreanu)
  • Răsare soarele (1954, în colaborare cu Mircea Bodianu și Paul Bortnovschi, regia lui Dinu Negreanu)
  • Pasărea furtunii (1957, regia lui Dinu Negreanu)

Scenograf

Cărți

  • Cu gânduri și cu imagini, 2009 [22]

Premii, ordine și distincții

  • Ordinul Muncii clasa a III-a (26 august 1954) „pentru merite deosebite în realizarea filmelor «Nepoții Gornistului» și «Răsare soarele» (Nepoții Gornistului seria a II-a)”[23]
  • titlul de Artist emerit al Republicii Populare Romîne (30 decembrie 1957) „cu prilejul împlinirii a 10 ani de la proclamarea Republicii Populare Romîne și pentru merite deosebite în activitatea cultural-artistică”[24]
  • Ordinul Muncii clasa a II-a (10 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[25]
  • Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a (6 noiembrie 1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”[26]
  • Ordinul „Meritul Cultural” clasa I (20 aprilie 1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”[27]
  • Premiul pentru regie, la Festivalul de la Cannes, 1965, pentru filmul Pădurea spânzuraților
  • Globul de Cristal, Karlovy Vary, 1969, pentru filmul Valurile Dunării
  • Premiul UNITER, 1996
  • Premiul de Excelență UNITER, 2001[28]
  • Premiul de Excelență în cinematografia română, 2002
  • Membru de onoare al Ordinului Arhitecților, 2006
  • Premiul „Tony”[29][30]

Note

  1. ↑ https://theaterencyclopedie.nl/wiki/index.php?curid=4813 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ↑ Liviu Ciulei, Hrvatska enciklopedija[*]
  3. ↑ http://famousdude.com/5776-liviu-ciulei.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. 1 2 Liviu Ciulei, Internet Broadway Database, accesat în
  5. ↑ Чулей Ливиу, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
  6. ↑ http://lifeinlegacy.com/display.php?weekof=2011-10-29 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ↑ https://web.archive.org/web/20180105011731/http://www.mediafax.ro/english/romanian-film-and-theater-director-liviu-ciulei-dies-8900811, arhivat din original la Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ↑ Liviu Ciulei, SNAC, accesat în
  9. ↑ http://lifeinlegacy.com/Display.aspx?weekof=2011-10-29 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ↑ http://www.nytimes.com/1991/10/02/theater/review-theater-saroyan-s-time-of-your-life-at-arena-stage.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ↑ Hotărârea nr. 281/1963 privind acordarea Premiului de Stat al Republicii Populare Române pe anul 1962
  12. ↑ Lista membrilor DACIN SARA Arhivat în , la Wayback Machine., orda.ro, 6 mai 2014, accesat 2016-12-28
  13. ↑ Petru, IOAN (). Școala Literară de la Huși. Ștefan Lupașcu. p. 66.
  14. 1 2 Liviu Ciulei, un artist total | ROL.ro[nefuncțională]
  15. ↑ „Șoc în lumea teatrului: Actorul Ion Besoiu a colaborat cu Securitatea | REALITATEA .NET”. Arhivat din original la . Accesat în .
  16. ↑ Exclusiv | Conform Securității, Radu Beligan a desființat, în 1982, piesa «O scrisoare pierdută», regizată de Liviu Ciulei, pe motiv că acesta plecase din țară: "O crimă pentr...
  17. ↑ Ultimele știri online, știri de ultima ora | ROL.ro[nefuncțională]
  18. ↑ Weber, Bruce (), Liviu Ciulei, a Daring Theater Director, Dies at 88 (în engleză), The New York Times, ISSN 0362-4331
  19. ↑ Actrița Clody Bertola, soția regizorului Lucian Pintilie, a încetat din viață | adevarul.ro
  20. ↑ Asociația Cremaționistă Amurg din România - Români celebri care au fost incinerați
  21. ↑ Victor Rebengiuc | Teatrul Național București, www.tnb.ro
  22. ↑ Albumul cu minuni - "Liviu Ciulei cu gândiri și cu imagini", Silvia Kerim, Formula AS - anul 2009, numărul 880, accesat la 20 ianuarie 2014
  23. ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 375 din 26 august 1954 pentru conferirea ordinului „Steaua Republicii Populare Romîne”, a „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor artiști și tehnicieni din domeniul cinematografiei, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 43, 6 septembrie 1954, p. 510.
  24. ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 619 din 30 decembrie 1957 pentru conferirea titlului de „Artist al poporului din Republica Populară Romînă”, „Maestru emerit al artei”, „Artist emerit al Republicii Populare Romîne”, a „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii”, unor artiști, muzicieni, oameni de cultură și tipografi, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VII, nr. 3, 15 ianuarie 1958, pp. 39–40.
  25. ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500 din 10 august 1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 18, 9 decembrie 1964, p. 134.
  26. ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul III, nr. 96, Partea I, marți 7 noiembrie 1967, pp. 770–771.
  27. ↑ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 4.
  28. ↑ „Revista Apostrof”. Arhivat din original la . Accesat în .
  29. ↑ Variety.com
  30. ↑ Play Bill

Bibliografie

  • Liviu Ciulei. Cu gândiri și cu imagini, album autobiografic, 2009

Lectură suplimentară

  • Soica, Romina. „Arhitectul” : Liviu Ciulei în dosarele securității, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2023, 550 p. ISBN: 978-606-020-621-7

Legături externe

Articole biografice

Interviuri


Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.