Liban

Pentru o localitate din România, vedeți Liban, Harghita.
Liban
Republica Libaneză
الجمهورية اللبنانية
Drapelul Libanului[*]​Stema Libanului[*]​
Deviză: 
كلنا للوطن للعلى للعلم  
"Totul pentru Patrie, pentru glorie, pentru drapel!"  
Imn: كلّنا للوطن
Kulluna lil-watan

Geografie
Suprafață 
 - totală10.452 km² (locul 166)
Apă (%)1,8%
Cel mai înalt punctQurnat as Sawda'[*][[Qurnat as Sawda' (mountain in Lebanon)|​]] (3.088 m)
Cel mai jos punctMarea Mediterană (0 m)
Cel mai mare orașBeirut
VeciniSiria
Israel
Fus orarEET (UTC+2)
Ora de varăEEST (UTC+3)
Populație
Densitate473 loc/km²
 - Estimare 20186.100.075
Limbi oficialearaba[1]
EtnonimLibanez
Guvernare
Sistem politicRepublică parlamentară
Președinte⁠(d)Joseph Khalil Aoun[*]​
Prim-ministrul Libanului⁠(d)Nawaf Salam[*][[Nawaf Salam (Lebanese Prime Minister)|​]][2]
LegislativParlament
CapitalaBeirut
Istorie
Formare
Marele Stat Libanez1 septembrie 1920
Constituția23 mai 1926
Declararea independenței8 noiembrie 1943
Aderarea la UN24 octombrie 1945
Retragerea trupelor franceze31 decembrie 1946
Economie
PIB (PPC)2014
 - Total81,122 mld. $ (locul 88)
 - Pe cap de locuitor17.985 $ (locul 56)
PIB (nominal)2014
 - Total49,919 mld. $ (locul 86)
 - Pe cap de locuitor (locul 61)11.067 $
Gini31,8
IDU (2013)0,774 (ridicat) (locul 61)
MonedăLira libaneză (LBP)
Coduri și identificatori
Cod CIOLBN
Cod mobil415
Prefix telefonic+961
ISO 3166-2LB
Domeniu Internet.lb
1Articolul 11 din Constituția Libaneză: „Araba este limba oficială. O lege determină cazul în care limba franceză va fi folosită”.
Prezență online
hasthtag

Liban (numele oficial Republica Libaneză) este o țară în Asia de Sud-Vest (Orientul Apropiat), situată pe țărmul estic al Mării Mediterane. Se învecinează cu Siria la nord și est și cu Israel la sud.

Istoric

Țara are o istorie bogată, identitatea ei culturală fiind caracterizată printr-o diversitate etnică specifică.

Cele mai vechi dovezi ale civilizației de pe teritoriul Libanului datează de circa 7000 ani. El a fost patria fenicienilor, o cultură maritimă ce a înflorit 2500 de ani (între 3000 și 500 î.e.n.). După colapsul Imperiului Otoman, Libanul a trecut în jurisdicția Franței. Liban și-a obținut independența în 1943.

În perioada de până la Războiul civil libanez (1975-1990), țara a avut o perioadă de relativă prosperitate. Mai este cunoscută ca Elveția Estului. Până în 2006 a existat o altă perioada de relativă stabilitate, însă războiul din 2006, care a durat o lună, a oprit-o. Țara a fost afectată de criza financiară începută în 2007.

Independența

Libanul și-a obținut independența în 1943, pe când Franța se afla sub ocupație germană.[3] Un rol important în acest sens l-a jucat generalul Henri Dentz, Înaltul Comisar de la Vichy pentru Siria și Liban.

Sub presiunea politică, atât din interiorul cât și din afara Libanului, Charles de Gaulle i-a recunoscut independența. La 26 noiembrie 1941 generalul Georges Catroux a declat că Libanul va fi independent sub autoritatea guvernului Franței Libere. Alegerile au avut loc în 1943 și la 8 noiembrie 1943 noul guvern libanez a abolit unilateral mandatul francez asupra regiunii. Francezii au reacționat prin încarcerarea noului guvern. În fața presiunii internaționale, ei i-au eliberat pe oficialii guvernamentali la 22 noiembrie 1943 și au recunoscut independența Libanului.

Aliații din al Doilea Război Mondial au ținut regiunea sub control până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ultimele trupe franceze s-au retras în 1946.

Demografie

S-au făcut estimări că în iulie 2010 Libanul avea o populație de 4.125.247 de oameni,[4] cu toate acestea din 1932 nu s-a organizat nici un recensământ din cauza confensionalismului multor grupe religioase care trăiesc în țară.[5] Populația Libanului este foarte variată, locuitorii lui „sunt urmașii diferitor oameni care au ocupat, invadat sau s-au așezat cu traiul în acest colț al lumii”, făcând ca Libanul să fie „un mozaic de culturi strâns legate între ele”.[6] În timp ce la prima vedere această variere etnică, lingvistică, religioasă și confesională ar putea părea a provoca tulburări civile și politice „o mare parte din istoria Libanului această mare diversitate de comunități religioase a coexistat fără multe conflicte între ele”.[6]

Religie

Libanul este țara din Orientul Mijlociu cu cele cele mai multe religii prezente pe teritoriul ei.[8] În anul 2014, CIA World Factbook a făcut următoarele estimări: 54% musulmani (27% șiiți, 27% sunniți), 40,5% creștini (incluzând 21% catolici maroniți, 8% greco-ortodocși, 5% greco-catolici („melkiți”), 6,5% alți creștini, inclusiv armeni gregorieni, armeni catolici) și 5,6% druzi.[9] Un studiu realizat de Centrul de Informare din Liban în baza numerelor de înregistrare a alegătorilor arată că până în 2011 populația creștină a fost stabilă în comparație cu anii precedenți, constituind 34,35% din populație; musulmanii (inclusiv druzii) au reprezentat 65,47% din populație.[10]

Limbă

În articolul 11 al Constituției Libanului se stipulează că „Araba este limba națională oficială. O lege determină cazurile în care se va folosi limba franceză”[1] Majoritatea libanezilor vorbesc araba libaneză, în timp ce araba literară este mai des utilizată în reviste, ziare, la radio și televiziune. Aproape 40% dintre libanezi sunt considerați francofoni, alți 15% sunt „francofoni parțiali”, iar 70% din gimnazii folosesc franceza ca a doua limbă de instruire.[11] Pentru o comparație, engleza este utilizată ca a doua limbă în 30% din gimnaziile Libanului.[11]

Limba engleză este tot mai mult utilizată în știință și afaceri.[12] Începând cu 2007 prezența limbii engleze în Liban a crescut.[13]

Orașe importante

Datele de mai sus sunt numai estimări, deoarece din anul 1932 nu s-au mai efectuat recensăminte oficiale ale populației.

Locuri din patrimoniul mondial UNESCO

Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse cinci obiective din această țară:

  • Ruinele vechiului oraș Anjar[14]
  • Situl arheologic Baalbek[15]
  • Situl arheologic Byblos[16]
  • Situl arheologic Tyros[17]
  • Wadi Qadisha (Valea Sfântă) și Horsh Arz el-Rab (pădurea de cedri libanezi)[18]

Note

  1. 1 2 Prof. Dr. Axel Tschentscher, LL.M. „Article 11 of the Lebanese Constitution”. Servat.unibe.ch. Accesat în .
  2. ↑ War-torn Lebanon forms its first government in over 2 years to end deadlock (în engleză), , accesat în
  3. ↑ „Glossary: Cross-Channel invasion”. Public Broadcasting Service. Accesat în .
  4. ↑ Lebanon la The World Factbook
  5. ↑ United Nations High Commissioner for Refugees. „Lebanon : Overview Minority Rights Group International”. World Directory of Minorities and Indigenous Peoples. Accesat în .
  6. 1 2 Jamie Stokes (iunie 2009). Encyclopedia of the Peoples of Africa and the Middle East: L to Z. Infobase Publishing. p. 406. ISBN 978-0-8160-7158-6. Accesat în .
  7. ↑ „Based on data published by Lebanon Demographic”.
  8. ↑ Dralonge, Richard N. (). Economics and Geopolitics of the Middle East. New York: Nova Science Publishers. p. 150. ISBN 1-60456-076-2. Lebanon, with a population of 3.8 million, has the most religiously diverse society in the Middle East, comprising 17 recognized religious sects.
  9. ↑ „The World Factbook - Lebanon”. Arhivat din original la . Accesat în .
  10. ↑ The Daily Star (). „Study shows stable Christian population in Lebanon”. The Daily Star. Accesat în .
  11. 1 2 Jean-Benoît Nadeau, Julie Barlow (). The Story of French. Macmillan. p. 311. ISBN 978-0-312-34184-8. Accesat în .
  12. ↑ Jean-Benoît Nadeau, Julie Barlow (). Plus ça change. Robson. p. 483. ISBN 1-86105-917-5. Accesat în .
  13. ↑ Hodeib, Mirella (). „English assumes greater importance in Lebanese linguistic universe”. Daily Star (Lebanon). Accesat în .
  14. ↑ en Prezentare pe site-ul UNESCO
  15. ↑ en Prezentare pe site-ul UNESCO
  16. ↑ en Prezentare pe site-ul UNESCO
  17. ↑ en Prezentare pe site-ul UNESCO
  18. ↑ en Prezentare pe site-ul UNESCO

Legături externe



Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.