Leo Tindemans

Leo Tindemans
Date personale
Născut16 aprilie 1953
Zwijndrecht, Belgia
Decedat (92 de ani)[1][2][3][4][5]
Edegem, Flandra, Belgia[6]
Cauza decesuluiboală
CopiiBruno Tindemans[*]​
Cetățenie Belgia
Religiecatolic
Ocupațiepolitician
diplomat
jurnalist
Locul desfășurării activitățiiStrasbourg
Bruxelles
Limbi vorbitelimba franceză[3][7]
limba neerlandeză
Al 42-lea Prim-ministrul Belgiei
În funcție
25 aprilie 1974 – 20 octombrie 1978
Precedat deEdmond Leburton
Succedat dePaul Vanden Boeynants
PremiiEuropäischer Handwerkspreis[*][[Europäischer Handwerkspreis (Award)|​]] ()
Premiul Carol cel Mare ()
Medalia Robert Schuman[*]​ ()
honorary doctor of Heriot-Watt University[*][[honorary doctor of Heriot-Watt University |​]] ()
Ridder in de Orde van Leopold II[*][[Ridder in de Orde van Leopold II (appointment in the Order of Leopold II in the Kingdom of Belgium)|​]]
Minister van Staat[*][[Minister van Staat (honorary title in Belgium)|​]] ()
Partid politicCD&V
Alma materUniversitatea Catolică din Leuven ()[6]
Universitatea din Gent ()[6]
Universitatea Harvard ()[6]

Leonard Clemence "Leo" Tindemans (n. , Zwijndrecht, Flandra, Belgia – d. , Edegem, Flandra, Belgia) a fost un politician creștin-democrat din Flandra, prim-ministru al Belgiei din 1974 până în 1978. Federalist convins, este celebru pentru raportul său din 1975 despre viitorul Uniunii Europene, care preconiza o uniune politică și monetară, o consolidare a puterii parlamentare și o politică de securitate și exterioară comună. A fost ministru al afacerilor externe al Belgiei între 1981 și 1989 și a fost ales europarlamentar la alegerile din 1979, 1989 și 1994. A fost președinte al Partidului Popular European între 1976 și 1985, actualmente având rolul de președinte onorific.

Este celebru pentru raportul său din 1975 prezentat Consiliului European, care prevedea o uniune politică și monetară, o consolidare a puterii parlamentare și o politică de securitate comună în Europa.

În 1976 a primit Premiul Carol cel Mare, care recompensează personalitățile angajate pentru unificarea europeană.

Note

  1. ↑ Leo Tindemans, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
  2. ↑ „Leo Tindemans”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  3. 1 2 Autoritatea BnF, accesat în
  4. ↑ Leo Tindemans, Discogs, accesat în
  5. ↑ Leo Tindemans, Munzinger Personen, accesat în
  6. 1 2 3 4 ODIS, accesat în
  7. ↑ Czech National Authority Database, accesat în


Predecesor:
Edmond Leburton		 Prim-Ministrul al Belgiei
1974 — 1978		 Succesor:
Paul Vanden Boeynants



Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.