Johan Huizinga

Johan Huizinga
Date personale
Născut[1][2][3][4][5]
Groningen, Țările de Jos[6][7][8][9][10]
Decedat (72 de ani)[5][2][4][11][7]
De Steeg⁠(d), Rheden, Gelderland, Țările de Jos[6][10][8]
ÎnmormântatOegstgeest
Cauza decesuluicauze naturale
PărințiDirk Huizinga[*]​
CopiiLeonhard Huizinga[*]​
Jakob Herman Huizinga[*]​[12]
Cetățenie Regatul Țărilor de Jos[13][11]
Religiedoopsgezinden[*][[doopsgezinden (religious community)|​]]
Ocupațieistoric al culturii[*]​
istoric
cadru didactic universitar[*]​
luptător în rezistență[*]​
lingvist
filozof
istoric de artă
antropolog
Locul desfășurării activitățiiGroningen[14]
Leiden[14]
Limbi vorbitelimba neerlandeză[2][15]
limba germană
Activitate
Alma materUniversitatea din Groningen
Universitatea din Leiden 
OrganizațieUniversitatea din Groningen[16]
Universitatea din Leiden[8]
Universitatea din Leiden[11]
Universitatea din Groningen[10] 
Influențat deGeorg Simmel[*]​ 
PremiiD.A. Thiemeprijs[*][[D.A. Thiemeprijs |​]] () 

Johan Huizinga (n. 7 decembrie 1872, Groningen – d. 1 februarie 1945, De Steeg, lângă Arnhem) a fost un istoric, profesor și eseist din Țările de Jos. A studiat literatura orientală la Groningen, apoi la Leipzig, afirmându-se în 1897 cu o teză despre teatrul indian. În 1897–1905 predă istoria la o școală din Haarlem.

După succesul înregistrat cu volumul Originile orașului Haarlem (1905), este numit profesor de istorie medievală și contemporană la Universitatea din Groningen. Din 1915 până în 1942 este profesor la Universitatea din Leiden. În 1938 este ales vicepreședinte al Comitetului internațional pentru cooperare intelectuală al Ligii Națiunilor. Arestat de naziști în 1941, este eliberat în 1942, dar i se interzice să revină la Leiden. Moare la De Steeg, la 1 februarie 1945.

Cărți publicate

  • Originile orasului Haarlem, 1905
  • Amurgul Evului Mediu, 1919
  • Erasmus, 1924
  • Explorări în istoria civilizației, 1929
  • Criza civilizației, 1935
  • Homo ludens, 1938

Note

  1. ↑ Johan Huizinga, SNAC, accesat în
  2. 1 2 3 Autoritatea BnF, accesat în
  3. ↑ Johan Huizinga, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
  4. 1 2 „Johan Huizinga”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  5. 1 2 Johan Huizinga (în neerlandeză), Biografisch Portaal
  6. 1 2 Digitale Bibliotheek voor de Nederlandse Letteren, accesat în
  7. 1 2 Хёйзинга Йохан, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
  8. 1 2 3 Leidse Hoogleraren, accesat în
  9. ↑ „Johan Huizinga”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  10. 1 2 3 Catalogus Professorum Academiae Groninganae, accesat în
  11. 1 2 3 Leidse Hoogleraren, accesat în
  12. ↑ The Peerage
  13. ↑ LIBRIS, , accesat în
  14. 1 2 „Johan Huizinga”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  15. ↑ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  16. ↑ Catalogus Professorum Academiae Groninganae, accesat în

Lectură suplimentară

  • Willem Otterspeer: Reading Huizinga. Amsterdam University Press, 2010. ISBN 978-90-8964-180-9
  • Jo Tollebeek: "At the crossroads of nationalism: Huizinga, Pirenne and the Low Countries in Europe," European Review of History (2010) 17#2 pp 187–215
  • Donald R. Kelley: Fortunes of history. Historical inquiry from Herder to Huizinga. New Haven, Yale University Press, 2003. ISBN 0-300-09578-3
  • Johan Huizinga 1872-1972. Papers delivered to the Johan Huizinga Conference Groningen 11-15 december 1972. Ed. by W.R.H. Koops ... [et al.] The Hague, Nijhoff, 1973. ISBN 90-247-1609-8

Legături externe

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.