Iolanda Balaș

Iolanda Balaș

Iolanda Balaș în anii 1960
Date personale
Născută[1][2][3]
Timișoara, România
Decedată (79 de ani)[3][4][1]
București, România[5]
ÎnmormântatăCimitirul Ghencea
Căsătorită cuIoan Soter[6]
Cetățenie România
ReligieBiserica Romano-Catolică
Ocupațieatletă[*]​
săritor în înălțime[*]​
Limbi vorbitelimba maghiară
limba română
Înălțime1,85 m[7] 
Greutate72 kg[7] 
Sportatletism 
Probesăritura în înălțime
ClubCSA Steaua București[8]
AntrenorIoan Soter[8]
Titluri și realizări
Jocuri olimpiceJocurile Olimpice de vară din 1964
Jocurile Olimpice de vară din 1960
Jocurile Olimpice de vară din 1956 
Recordul personal1,91 m
Medalii
Jocurile Olimpice
AurRoma 1960săritura în înălțime
AurTokio 1964săritura în înălțime
Campionate Europene
ArgintBerna 1954săritura în înălțime
AurStockholm 1958săritura în înălțime
AurBelgrad 1962săritura în înălțime
Universiade
AurParis 1957săritura în înălțime
AurTorino 1959săritura în înălțime
AurSofia 1961săritura în înălțime

Iolanda Balaș Sőtér (în maghiară Balázs-Sőtér Jolán; n. , Timișoara, România – d. , București, România)[9][10] a fost o campioană olimpică română de etnie maghiară, care a dominat proba de săritura în înălțime timp de un deceniu. Din 1988 până în 2005 a fost președinta Federației Române de Atletism.

Familia

Tatăl ei, Frigyes, de meserie lăcătuș, provenit dintr-o familie româno-maghiară, a fost soldat în armata ungară și a rămas la Budapesta după al doilea război mondial. Mama Iolandei, Etel Bozsó, a fost casnică.[11] Iolanda a devenit cetățean ungar în 1947, dar chiar și așa autoritățile române au refuzat acordarea dreptului de plecare în Ungaria. În interviul acordat după ce a participat la ședința comună de guvern româno-ungară (Tăriceanu-Gyurcsány) desfășurată la Sibiu în anul 2005 a relatat: „M-am născut în decembrie 1936 la Timișoara, oraș care atunci încă semăna cu un europolis. Părinții și rudele sunt maghiari unul câte unul, încă mai trăiesc în Ungaria. Însă eu n-am avut această șansă. (...) Sper totuși că pe lângă români, și maghiarii sunt mândri de mine.”[12] Iolanda Balaș a fost căsătorită cu Ioan Soter din 1967.[8]

Primii pași în sport

Iolanda Balaș, de religie romano-catolică, a urmat Liceul Catolic de Fete din Timișoara, unde călugărițele țineau cu strictețe orele de sport.[13][14]

Înaltă de 1,85 m, antrenată de fostul săritor János Sőtér, care devine mai târziu soțul ei, va rămâne în istoria atletismului pentru dominația probei de săritură în înălțime femei timp de un deceniu. În 1953 s-a transferat de la clubul timișorean „Electrica” la CCA (CSA Steaua).[8] Între 1957 și 1967, Iolanda Balaș a învins în 150 de întreceri consecutive[15], depășind recordul său mondial de 14 ori, purtându-l de la 1,75 m la 1,91 m.[8]

Performanțe

Primul ei record mondial a fost la 14 iulie 1956 la București, crescând cu 1 cm recordul stabilit de britanica Thelma Hopkins cu aproximativ două luni înainte. Recordul său a rămas nedepășit până la finala olimpică de la Melbourne 1956, când a fost învinsă de atleta din SUA, Mildred McDaniel cu înălțimea de 1,71 m, care a stabilit un nou record olimpic și mondial; în acea întrecere Iolanda Balaș a avut performanța de 1,67 m, clasându-se pe locul cinci. Săritoarea română a egalat recordul mondial în anul următor, dar după două luni chinezoaica Feng-Jung Cheng a sărit 1,77 m. În 7 iunie 1958, Iolanda Balaș redevine deținătoarea recordului mondial cu performanța de 1,78 m, iar în decurs de trei ani recordul mondial este depășit cu încă 13 cm, recordul mondial fiind ameliorat de 11 ori, până la 1,91 m în 16 iulie 1961. Distanța între Iolanda Balaș și adversarele sale era foarte mare: când ea a ajuns la 1,91 m, nicio altă atletă nu trecea de 1,78 m. Recordul său a rezistat alți zece ani, până când introducerea stilului Fosbury a permis altor atlete să-l depășească: austriaca Ilona Gusenbauer reușește să sară 1,92 m în 4 septembrie 1971 la Viena.

Un exemplu al supremației sportive a Iolandei Balaș a fost finala olimpică de la Roma 1960.[16] Din 15 concurente inițiale, numai patru au depășit înălțimea de 1,71 m. Iolanda Balaș a sărit 1,73 m de la prima încercare, în timp ce adversarele sale epuizaseră toate tentativele regulamentare, fără să reușească să sară o asemenea înălțime. După stabilirea victoriei sale, Iolanda Balaș a continuat singură întrecerea: a depășit înălțimea de 1,75 m, a sărit 1,77 m la prima încercare, 1,81 m la a doua, 1,85 m la a treia. A încercat și 1,87 m, care ar fi fost un nou record mondial, dar după două tentative a renunțat. A câștigat medalia de aur cu o diferență de 14 cm față de a doua clasată, poloneza Jaroslava Jozwiakowska.

După patru ani, la Jocurile de la Tokio se reconfirmă campioană olimpică. Nivelul general al concurenței crescuse între timp, dar diferența rămânea notabilă: Iolanda Balaș a terminat concursul cu performanța de 1,90 m, după ce a eșuat în încercările de a stabili un nou record mondial, de 1,92 m, în timp ce australianca Michel Brown, deținătoarea medaliei de argint, se oprise la 1,80 m, cu zece centimetri mai puțin.

Pe lângă recorduri mondiale și olimpice, în palmaresul ei mai intră și două medalii de aur la campionatele europene de atletism de la Stockholm în 1958 și Belgrad în 1962, precum și o medalie de argint la Berna în 1954.

După retragerea din competiții, Iolanda Balaș a rămas activă în atletism ca arbitru. În perioada 1990 - 2005, Iolanda Balaș a fost președintele Federației Române de Atletism (FRA).[8]

Distincții

  • Medalia Muncii (21 august 1954) „pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale și culturale, cu ocazia celei de a zecea aniversări a eliberării patriei noastre”[17]
  • Medalia Muncii (18 decembrie 1956) „pentru merite deosebite in pregătire și pentru rezultatele obținute la cea de a XVI-a ediție a jocurilor olimpice care au avut loc la Melbourne”[18]
  • Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a IV-a (3 septembrie 1962) „pentru contribuția adusă la dezvoltarea mișcării de cultură fizică și sport în Forțele Armate ale Republicii Populare Romîne, cît și pe plan național”[19]
  • Ordinul Muncii clasa I (1960), Ordinul Meritul Sportiv clasa I (1966), Ordinul Național Steaua României în grad de Ofițer (2000), Ordinul Meritul Sportiv clasa I (2004), Ordinul Național Steaua României în grad de Comandor (2006) și post-mortem Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Ofițer (2016).[8][20][21]

Ea a fost cetățean de onoare al orașului Timișoara (1998) și al municipiului București (2001).[22]

În anul 2010 Iolanda Balaș a primit din partea regelui Mihai, în cadrul ceremoniei desfășurate la Palatul Elisabeta din București, decorația regală „Nihil Sine Deo”, pentru merite deosebite aduse sportului românesc, pentru modul în care a condus Federația Română de Atletism și pentru promovarea excelenței în sportul românesc, precum și a tinerilor sportivi.[23][24]

În anul 2012 a fost inclusă în memorialul „IAAF Hall of Fame”.[25]

Palmares

An Competiție Locație Loc Note
1954 Campionatul European Berna, Elveția 2 1,65 m
1956 Jocurile Olimpice Melbourne, Australia 5 1,67 m
1957 Universiada Paris, Franța 1 1,66 m
1958 Campionatul European Stockholm, Suedia 1 1,77 m
1959 Universiada Torino, Italia 1 1,80 m
1960 Jocurile Olimpice Roma, Italia 1 1,85 m
1961 Universiada Sofia, Bulgaria 1 1,85 m
1962 Campionatul European Belgrad, Iugoslavia 1 1,83 m
1964 Jocurile Olimpice Tokio, Japonia 1 1,90 m
1966 Jocurile Europene în sală Dortmund, Germania de Vest 1 1,76 m

Note

  1. 1 2 Yolanda Balas, Gran Enciclopèdia Catalana
  2. ↑ Iolanda Balas, banca de date a Asociației Internaționale a Federațiilor de Atletism[*]
  3. 1 2 Iolanda Balas, Find a Grave, accesat în
  4. ↑ Iolanda Balas est morte (în franceză)
  5. ↑ Iolanda Balaș Soter, regina atletismului românesc
  6. ↑ Ce spunea despre boală Iolanda Balaș Söter înainte de a muri
  7. 1 2 Olympedia
  8. 1 2 3 4 5 6 7 BALAȘ (SÖTER), IOLANDA Arhivat în , la Wayback Machine., Enciclopedia educației fizice și sportului din România, Vol. 6, 2015, p. 33
  9. ↑ „Doliu în sportul românesc » S-a mai dus o legendă: Iolanda Balaș Soter a murit astăzi”. Gazeta Sporturilor. .
  10. ↑ Ţarălungă, Ecaterina (). Enciclopedia identității românești. Personalităţi. Litera Internaţional. p. 53.
  11. ↑ Áros Károly. „Az egyetemes magyar sport nagyjai: Balázs Jolán - Personalitatile sportului maghiar universal”. Accesat în .
  12. ↑ Ághassi Attila. „Îmi pare rău că n-am câștigat olimpiade pentru Ungaria”. Accesat în .
  13. ↑ A învățat să alerge la școala măicuțelor, Adevărul, 25 decembrie 2011.
  14. ↑ Ei sărbătoresc astăzi Paștile, Libertatea, 22 martie 2008.
  15. ↑ Mazdon, S.J.: "Iolanda Balas - 150 Wins In a Row", Track Stats, Vol 29 No 4, December 1991
  16. ↑ Chihaia, Lăcrămioara (). Dicționar Enciclopedic Ilustrat. 61635 de articole, 96338 de definiții, 2320 de ilustrații. Cartier. p. 1162.
  17. ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 368 din 21 august 1954 pentru conferirea ordinului „Steaua Republicii Populare Romîne”, „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor tovarăși, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 42, 30 august 1954, p. 435.
  18. ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 678 din 18 decembrie 1956 pentru conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor sportivi, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul V, nr. 36, 22 decembrie 1956, pp. 368–369.
  19. ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 688 din 3 septembrie 1962 privind conferirea ordinului „Meritul Militar” clasa a III-a Clubului sportiv al armatei „Steaua” și conferirea de ordine și medalii unor ofițeri și angajați civili sportivi din acest club, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XI, nr. 19, 29 septembrie 1962, p. 175.
  20. ↑ DECRET nr. 1.376 din 11 decembrie 2006 privind conferirea Ordinului național Steaua României în grad de Comandor, Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.010 din 19 decembrie 2006
  21. ↑ Iolanda Balaș, decorată post-mortem de președintele țării cu Ordinul Național ”Steaua României”, Digisport, 11 martie 2016
  22. ↑ Iolanda Balaș Soter, regina atletismului românesc, Agenția de presă RADOR, 12 decembrie 2022
  23. ↑ Decorația Regală Nihil Sine Deo, casamajestatiisale.ro
  24. ↑ Iolanda Balaș, Ivan Patzaichin și Cristian Țopescu au primit decorația regala "Nihil Sine Deo", Mediafax, 13 septembrie 2010
  25. ↑ High Jump legends Balas and Kostadinova to be inducted into the IAAF Hall of Fame (în engleză), Asociația Internațională a Federațiilor de Atletism, 13 octombrie 2012

Bibliografie

  • Ţarălungă, Ecaterina (), Enciclopedia identității românești. Personalităţi, Bucureşti: Litera Internaţional, ISBN 978-606-600-246-2 
  • Marcu, George; Ilinca, Rodica. Enciclopedia personalităților feminine din România. București: Editura Meronia, 2012. ISBN 978-973-7839-77-0

Vezi și

  • Lista recordurilor mondiale la atletism feminin până în anul 1970

Legături externe

Materiale media legate de Iolanda Balaș la Wikimedia Commons

Interviuri

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.