H
H (numită: /haʃ/ sau /hɨ/) este a opta literă din alfabetul latin și a zecea din alfabetul limbii române. În limba română litera H se pronunță în funcție de contextul fonetic ca unul din următoarele sunete:[1][2]
- consoană fricativă glotală surdă [h], de exemplu în cuvântul harnic,
- consoană fricativă palatală surdă [ç], de exemplu în cuvântul hibrid,
- consoană fricativă velară surdă [x], de exemplu în cuvântul hram,
- consoană fricativă uvulară surdă [χ], de exemplu în cuvântul iaht.
- Consoana fricativă glotală surdă poate fi folosit în grupurile de litere che, chi, ghe, ghi.
Istorie
| Hieroglifa egipteană pentru gard sau pentru curte |
Caracterul proto-sinaitic pentru ħ |
Heth-ul fenician |
Litera grecească eta |
H-ul etrusc | H-ul latin | Majuscula și minuscula H-ului latin | ||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Utilizări
În fizică
- h : simbol pentru prefixul hecto-;
- h : simbol pentru oră;
În geografie
- h : simbol pentru înălțime, diferență de nivel sau altitudine deasupra nivelului mării.
Caractere asemănătoare
Caractere descendente sau asemănătoare folosite în versiuni ale alfabetului latin
- H cu diacritice: Ĥ ĥ Ȟ ȟ Ħ ħ Ḩ ḩ Ⱨ ⱨ ẖ ẖ Ḥ ḥ Ḣ ḣ Ḧ ḧ Ḫ ḫ ꞕ
- Simboluri din Alfabetul Fonetic Internațional asemănătoare cu H: ʜ ꟸ ɦ ʰ ʱ ɥ ᶣ
Alte reprezentări
| Alfabetul fonetic NATO | Codul Morse |
| Hotel |
| Sistemul de semnalizare maritimă internațională | Alfabetul semaforic | Braille |
Note
- ↑ Dicționar explicativ român, h Arhivat în , la Wayback Machine.
- ↑ Marele dicționar universal al limbii române (ediția a IV-a) h Arhivat în , la Wayback Machine.
Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.