Geber

Geber
Date personale
Născut721 d.Hr.[1]
Tus, Provincia Khorasan, Iran
Decedat815 d.Hr. (94 de ani)[1]
Kufa, Irak
Religieislam[2]
șiism[3][4][5]
Ocupațieastronom
filozof
matematician
medic
alchimist[*]​
polihistor
farmacist
Limbi vorbitelimba arabă
limba latină[6]
Activitate
Profesor pentruDhūl-Nūn al-Misrī 

Jabir ibn Hayyan, latinizat Geber (c. 721- c. 815) a fost un celebru învățat de origine arabă (după unele surse[7][8]) sau persană (după alte surse[9]), ce a adus o contribuție substanțială la dezvoltarea culturii islamice. Printre multiplele sale preocupări, putem enumera: chimie, alchimie, astronomie, astrologie, filozofie, farmacie, medicină.

Biografie

S-a născut la Tus[10], Iran. Tatăl a fost farmacist, ceea ce a condus la orientarea de mai târziu a lui Geber către alchimie.

După mai multe peregrinări, datorate vicisitudinilor istorice, familia sa se mută la Yemen. Acolo, Geber studiază Coranul, matematica și alte discipline ale vremii. La Kufa studiază medicina și începe să o practice sub patronajul vizirului Barmakid (în timpul domniei celebrului calif Harun al-Rașid.

Mai târziu, familia sa cade în dizgrație iar Geber își petrece ultimii ani ai vieții în închisoare.

Contribuții

Chimie

Descoperirile sale care au influențat chimia modernă sunt importante:

Alchimie

Geber a fost alchimist la curtea califului Harun al-Rașid.

Influențat de religie, urmărea și latura mistică a alchimiei: Susținea că procesul alchimic este posibil numai cu voința lui Allah.

Concepția sa alchimistă se menține pe linia trasată de legendarul Hermes Trismegistul, de Pitagora și Socrate. În experimentele sale, încearcă (bineînțeles fără succes) să descopere piatra filozofală, acel El Iksir, care devine obiectiv principal al alchimiei de mai târziu.

Scrieri

Scrierile lui Geber pot fi grupate în patru categorii:

  1. Cele 112 cărți includ variante arabe ale Tablei de smarald, operă care a stat la baza ermetismului alchimic.
  2. Cele șapte cărți, multe din ele au fost traduse în latină în perioada medievală
  3. Cele zece cărți ale rectificării, ce conțin descrierea unor "alchimiști" precum: Pitagora, Socrate, Platon, Aristotel.
  4. Cărțile echilibrului, care conțin celebra "teorie a echilibrului în Natură".

Note

  1. 1 2 Jābir ibn Ḥayyān, Trove, accesat în
  2. ↑ https://alfehrest.org/2006318.5/scholars/4 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ↑ http://shiaonlinelibrary.com/%D8%A7%D9%84%D9%83%D8%AA%D8%A8/3639_%D8%A3%D8%B9%D9%8A%D8%A7%D9%86-%D8%A7%D9%84%D8%B4%D9%8A%D8%B9%D8%A9-%D8%A7%D9%84%D8%B3%D9%8A%D8%AF-%D9%85%D8%AD%D8%B3%D9%86-%D8%A7%D9%84%D8%A3%D9%85%D9%8A%D9%86-%D8%AC-%D9%A4/%D8%A7%D9%84%D8%B5%D9%81%D8%AD%D8%A9_28 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ↑ https://ar.al-shia.org/%D8%AC%D8%A7%D8%A8%D8%B1-%D8%A8%D9%86-%D8%AD%D9%8A%D8%A7%D9%86-%D8%A7%D9%84%D8%B7%D8%B1%D8%B3%D9%88%D8%B3%D9%8A/ Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ↑ https://alrasd.net/arabic/844 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ↑ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ↑ History of Analytical Chemistry by Ferencz Szabadváry, p.11, ISBN 2-88124-569-2.
  8. ↑ The Historical Background of Chemistry by Henry Marshall Leicester, p.63.
  9. ↑ A Dictionary of the History of Science by Anton Sebastian - p.241
  10. ↑ Oraș vechi, aflat astăzi în provincia iraniană Razavi Khorasan. Aici s-au mai născut multe alte personalități ca: Ferdousi, Asadi Tusi, Al-Ghazali, Nasir al-Din al-Tusi și nu mai puțin faimosul Șeic-Tusi.

Bibliografie

  • E. J. Holmyard (ed.) - The Arabic Works of Jabir ibn Hayyan, tradusă de Richard Russel în 1678. New York, E. P. Dutton (1928)
  • Rabega, M., Rabega, C. - Chimia în slujba omului, Editura Ion Creangă, București
  • Vătămanu, N. - O istorie a medicinii. Editura Albatros, București, 1975
  • Hitti, Philip K. 2008. Istoria arabilor. Traducere, note și index: Irina Vainovski-Mihai. București: Editura All. ISBN 973-571-855-8. pp. 165, 204, 231-235, 241-244.

Vezi și

  • Știința islamică
  • Listă de oameni de știință arabi

Legături externe

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.