Consoană oclusivă palatală sonoră

În fonetică, consoana oclusivă palatală sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite. Simbolul său fonetic este [ɟ]. În limba română apare ca un alofon al consoanei velare oclusive sonore [ɡ], care se palatalizează atunci cînd este urmată de una dintre vocalele [e] și [i], variantele lor semivocalice sau i-ul nesilabic. Ca urmare, grupurile de litere ghe și ghi se pronunță cu varianta palatală a acestei consoane. Trebuie totuși remarcat că această diferență se limitează la aspectul fonetic, și că nu are efect semantic asupra cuvintelor. În exemplele următoare transcrierea este fonetică (indicată de parantezele pătrate) și nu fonemică: ghem [ɟem], neghină [ne'ɟi.nə], unghi [uŋɟʲ]. Într-o transcriere fonemică se impune folosirea unui singur simbol pentru ambele sunete: /ɡem/, /ne'ɡi.nə/, unghi /unɡ‿i/ etc.

Diferența dintre consoana velară și cea palatală constă în locul de articulare diferit: în articularea palatală partea mijlocie a limbii atinge palatul (partea tare a cerului gurii), în timp ce articularea velară se produce prin atingerea rădăcinii limbii atinge vălul palatului (partea moale).

Perechea surdă a acestui sunet este consoana oclusivă palatală surdă [c].

Pronunție

• Modul de articulare este oclusiv, adică prin blocarea fluxului de aer din canalul fonator.
• Locul de articulare este palatal, adică partea mijlocie a limbii se atinge sau se apropie de palat.
• Este o consoană sonoră, adică în timpul pronunției sale coardele vocale vibrează.
• Este o consoană orală, adică fluxul de aer lăsat să iasă pe gură.
• Este o consoană centrală, adică aerul trece pe deasupra părții centrale a limbii.
• Este o consoană pulmonară, adică obținută prin aplicarea unei presiuni din plămâni.