Clavecin
Clavecinul este un instrument muzical la care sunetele se obțin prin ciupirea coardelor de către un dispozitiv acționat de clape.
Istoric
Cel mai vechi exemplar care s-a păstrat este un instrument din Germania de sud, cu placa de rezonanță verticală, datat de la sfârsitul secolului al XV-lea. Cel mai vechi instrument italian a fost fabricat de Vicentius in 1515. Școala flamandă a dezvoltat semnificativ construcția clavecinului intre 1565 si 1580, influențând ulterior fabricarea acestuia in intreaga Europă.
Clavecinul a fost inlocuit de pian după aproximativ 1750. Clavecinul a cunoscut o revenire de la inceputul secolului al XX-lea, odată cu interesul crescut in muzica renascentistă si a barocului.
Mecanismul de funcționare
Spre deosebire de pian, în care coardele sunt lovite de ciocănele când o clapă este apăsată, într-un clavecin sunetele sunt produse prin ciupirea coardelor.
Un dezavantaj al acestui sistem constă în imposibilitatea controlului asupra „dinamismului”: dacă pentru un pian loviturile pot fi mai tari (forte) sau mai slabe (piano), pentru un clavecin aceast lucru nu este posibil.
Bibliografie
- The New Grove Dictionary of Music and Musicians, Macmillan Publishers Ltd. 2001
- The Harvard Dictionary of Music, Harvard University Press, ediția a IV-a, 2003