Charles Perrault

Charles Perrault
Date personale
Născut[1][2][3][4][5]
Paris, Regatul Franței[6][7]
Decedat (75 de ani)[1][2][3][4][8]
Paris, Regatul Franței[9][10][6]
Frați și suroriPierre Perrault[*][[Pierre Perrault (hydrologist)|​]]
Claude Perrault[*]​
Nicolas Perrault[*][[Nicolas Perrault (French theologian)|​]] 
Căsătorit cuMarie Guichon[*][[Marie Guichon |​]] (din )[11]
Ocupațiescriitor
poet
jurist-poet[*]​
collector of fairy tales[*][[collector of fairy tales |​]]
critic[*]​
scriitor de literatură pentru copii[*]​
teoretician de artă[*]​
Locul desfășurării activitățiiParis[12]
Limbi vorbitelimba franceză[13][14]
Activitate
Studiilycée Saint-Louis[*][[lycée Saint-Louis (post-secondary school in Paris)|​]]
collège de Beauvais[*][[collège de Beauvais (school in Paris, France)|​]]
Old University of Orléans[*][[Old University of Orléans (former university of Orléans)|​]]
Universitatea din Orléans[*]​
Limbilimba franceză 
Mișcare/curent literarclasicism 
Specie literarăbasm, Q113835463[*]​ 
Opere semnificativeHistoires ou contes du temps passé. Avec des moralités[*][[Histoires ou contes du temps passé. Avec des moralités |​]]
Q110997625[*]​ 
Prezență online

Charles Perrault (n. , Paris, Regatul Franței – d. , Paris, Regatul Franței) a fost un poet francez, scriitor de proză și povestitor, membru de frunte al Academiei Franceze, care a avut un rol de frunte preponderent în disputa literară, cunoscută sub numele de „Cearta dintre antici și moderni”.

Biografie

Charles Perrault a devenit celebru prin poveștile lui pentru copii: Cenușăreasa, Scufița Roșie, Motanul încălțat, Contes de ma mère l'oye („Poveștile mamei mele gâsca”), Barbă albastră, Tom Degețelul.

A fost avocat de profesie. Și-a câștigat reputația literară prin 1660 cu niște versuri ușoare și poezii de dragoste și și-a petrecut restul vieții promovând studierea literaturii și a artei. A devenit membru al Academiei Franceze, care s-a divizat curând după cearta dintre antici și moderni, în 1671. Perrault susținea vederile modernilor pentru progresul civilizației. Poemul său, Le siècle de Louis de Grand (1687: „Epoca lui Ludovic cel Mare”) pune scriitori ca Molière și François de Malherbe deasupra unor scriitori clasici ai Greciei antice și Romei.

Încântătoarele povești din Mama Gâscă au fost scrise ca să-i distreze pe copiii lui. Poveștile lui reprezintă versiunea modernă a unor povești populare aproape uitate, repovestite de Perrault într-un stil simplu și firesc.

Povestiri

  • La Marquise de Salusses ou la Patience de Griselidis
  • Les Souhaits ridicules
  • Piele de măgar (povestire) (Peau d'âne)
  • Frumoasa adormită (La Belle au bois dormant) cunoscută inițial ca Frumoasa din pădurea adormită.

Note

  1. 1 2 Charles Perrault, Gran Enciclopèdia Catalana
  2. 1 2 Autoritatea BnF, accesat în
  3. 1 2 Charles Perrault, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
  4. 1 2 Charles Perrault, SNAC, accesat în
  5. ↑ Charles Perrault, annuaire prosopographique: la France savante, accesat în
  6. 1 2 Перро Шарль, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
  7. ↑ „Charles Perrault”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  8. ↑ „Charles Perrault”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  9. ↑ http://www.biography.com/people/charles-perrault-9438047 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ↑ „Charles Perrault”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  11. ↑ FranceArchives
  12. ↑ „Charles Perrault”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  13. ↑ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  14. ↑ Czech National Authority Database, accesat în

Legături externe

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.