Aurel Baranga

Aurel Baranga
Date personale
Nume la naștereAurel Leibovici
Născut[1][2]
București, România[3]
Decedat (65 de ani)[1][2]
București, România
Căsătorit cuMarcela Rusu
Cetățenie România
Ocupațiepoet
diarist[*]​
dramaturg
Limbi vorbitelimba română[1]
Activitate
Alma materColegiul Național Matei Basarab[4]
Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București[4] 
OrganizațieUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Viața Românească
Urzica
Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”[*]​[4]
România liberă[4] 
PremiiPremiul de Stat al Republicii Populare Române ()[5] 
Membru al C.C. al P.C.R.

Ioan Aurel Baranga (născut Aurel Leibovici, n. 20 iunie 1913, București – d. 10 iunie 1979, București) a fost un poet și dramaturg român de origine evreiască.

Biografie

A obținut bacalaureatul la Liceul „Matei Basarab” din București în 1931 și a absolvit Facultatea de Medicină în 1938.

Baranga a debutat cu versuri în revista Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi.[6] Aurel Baranga a editat, împreună cu Gherasim Luca, Paul Păun și Sesto Pals, revista de avangardă Alge. Scriitorul a colaborat la revista de avangardă unu, editată de Sașa Pană și Moldov. În 1948, a scris textul imnului României comuniste din anii 1948-1953 "Zdrobite cătușe", muzica fiind compusă de Matei Socor. Tot în 1948, Aurel Baranga a primit ca „sarcină de partid” să înființeze revista de satiră și umor Urzica.[7] Din 1949 și până la sfârșitul vieții (10 iunie 1979) a fost redactor-șef la Urzica.[6]

În anii 1969-1974 a fost membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Român[8]. Conform[9] ar fi locuit în Israel in anii 1970.

Viață personală

A fost căsătorit cu actrița Marcela Rusu, fosta soție a lui Alexandru Bârlădeanu. Aurel Baranga a avut un fiu, Harry Baranga.[10]

Opere

  • Poeme în abis, 1933
  • Ninge peste Ucraina, 1945
  • Marea furtună, Fundația pentru literatură și artă, București, 1946
  • Bal în Făgădău, comedie proletcultistă, 1946
  • Vocea Americii, 1948
  • Recolta de aur, 1949
  • Sufletul arendășoaiei, 1949
  • Iarbă rea. Piesă în trei acte, Editura de stat, București, 1949 (prefațată de Sanda Diaconescu)
  • Pentru fericirea poporului, în colaborare cu Nicolae Moraru (acel „rusificator al culturii românești”[11]), 1950
  • Bulevardul Împăcării, 1950
  • Voința de pace a popoarelor nu poate fi înfrântă, 1951
  • L'ivraie, Éditions "Le Livre", București, 1952
  • Ill weed (Iarbă rea), piesă în trei acte, "The Book" Pub. House, București, 1952
  • Teatru: Iarbă rea. Pentru fericirea poporului. Bulevardul Împăcării. Într-o noapte de vară. Cântecul libertății. Mielul turbat, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1953
  • Mielul turbat. Comedie în trei acte, Consiliul Central al Sindicatelor, București, 1954
  • Arcul de triumf, 1954
  • Rețeta fericirii sau "Despre ceva ce nu se vorbește". Piesă în trei acte, ESPLA, București, 1957
  • Teatru, ESPLA, București, 1959 (2 vol.)
  • Adam și Eva, 1963
  • Sfântul Mitică Blajinul, 1965
  • Fii cuminte, Cristofor!, 1965
  • Opinia publică, 1967
  • Comedii: Bulevardul Împăcării. Mielul turbat. Rețeta fericirii. Siciliana. Adam și Eva. Opinia publică, Editura pentru Literatură, București, 1967
  • Poezii, Editura pentru Literatură, București, 1968
  • Interesul general, 1971
  • Tipuri și tertipuri. Dosar de fișe pentru o eventuală caracterologie socială, Editura Politică, București, 1971
  • Simfonia patetică, epopee dramatică în două părți și 10 tablouri, Colecția Rampa, Editura Eminescu, București, 1974 (prezentare grafică de Armand Crintea)
  • Teze și paranteze. Articole din ziare și publicații periodice între 1970 și 1973, Editura Eminescu, București, 1974
  • Viața unei femei, dramă politică în două părți, Colecția Rampa, Editura Eminescu, București, 1976, (prezentare grafică de Armand Crintea)
  • Satirice, Editura Eminescu, București, 1977 (cuvânt înainte de Nicolae Balotă)
  • Fabule, Editura Eminescu, București, 1977 (copertă de Petre Hagiu și pseudo-prezentare de Șerban Cioculescu)
  • Jurnal de atelier, eseuri, Editura Eminescu, București, 1978

În alte limbi

  • A dudva („Iarbă rea”), traducere în limba maghiară de Andor Karács, București, 1950.[12]

Premii și distincții

  • Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[13]
  • Ordinul Muncii clasa a II-a (9 iunie 1954) „pentru merite deosebite în domeniul creației literare”[14]
  • Ordinul „23 August” clasa a IV-a (12 august 1959) „pentru activitate rodnică în dezvoltarea științei și culturii din Republica Populară Romînă”[15]
  • Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru merite în activitatea de partid și întărirea regimului democrat-popular”[16]
  • Ordinul Muncii clasa I (23 octombrie 1963) „pentru merite deosebite în muncă și în domeniul creației literare, [...] cu prilejul împlinirii vîrstei de 50 de ani”[17]
  • Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa a II-a (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[18]
  • Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa I (19 iunie 1973) „pentru activitate îndelungată și merite deosebite în domeniul creației literare, cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 de ani”[19]
  • Premiul de stat al Republicii Socialiste Romania

Scenarii de film

  • Viața învinge (1950, Dinu Negreanu)
  • Premiera (1976)

Note

  1. 1 2 3 Autoritatea BnF, accesat în
  2. 1 2 Aurel Baranga, Opća i nacionalna enciklopedija
  3. ↑ Баранга Аурел, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
  4. 1 2 3 4 https://revistaurzica.ro/o-personalitate-pe-zi-dramaturgul-si-poetul-aurel-baranga/ Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ↑ Ce preț au scriitorii?
  6. 1 2 „La o nouă lectură: Aurel Baranga de Alex. Ștefănescu”. Arhivat din original la . Accesat în .
  7. ↑ „De la Furnica la Urzica”. Arhivat din original la . Accesat în .
  8. ↑ Marian Popa, Dicționar de literatură română contemporană, B., Albatros, 1977, p. 55
  9. ↑ Enciclopedia dentității Romanesti, București,Editura Litera,1971
  10. ↑ Adio unui poet de profesie apatrid - Tudor Eliad
  11. ↑ Vladimir Tismăneanu despre „sfertodoctul” N. Moraru
  12. ↑ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1966, p. 261.
  13. ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 106.
  14. ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 225 din 9 iunie 1954 pentru conferirea „Ordinului Muncii” unor scriitori, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 29, 16 iunie 1954, p. 220.
  15. ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 192.
  16. ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 412.
  17. ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 617 din 23 octombrie 1963 pentru conferirea „Ordinului Muncii” unor scriitori, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XII, nr. 21, 11 noiembrie 1963, p. 147.
  18. ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 157 din 4 mai 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 96, Partea I, vineri 6 august 1971, p. 633.
  19. ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 351 din 19 iunie 1973 privind conferirea ordinului „Steaua Republicii Socialiste România” clasa I scriitorului Aurel Baranga, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IX, nr. 94, Partea I, miercuri 27 iunie 1973, p. 5.

Bibliografie

  • Fișa biografică a autorului în Dicționarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Editura Fundației Culturale Române, 1995



Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.