Aryabhata

Aryabhata

Statuia lui Aryabhata de la Institutul de Astronomie şi Astrofizică din Pune
Date personale
Nume la naștereआर्यभट
Născut476 d.Hr.[1]
Pataliputra, India Britanică, Imperiul Britanic
Decedat550 d.Hr. (74 de ani)
Pataliputra, India Britanică, Imperiul Britanic
Religiehinduism
Ocupațieastronom
matematician
astrolog[*]
Activitate
Influențat deSurya Siddhanta[*][[Surya Siddhanta (Sanskrit text on Indian astronomy)|]] 

Āryabhaṭa (în sanscrită: आर्यभट, n. 476 d.Hr., Pataliputra, India Britanică, Imperiul Britanic – d. 550 d.Hr., Pataliputra, India Britanică, Imperiul Britanic)[2], numit și Aryabhata I (pentru a se distinge de Aryabhata II, din secolul al X-lea), a fost unul dintre primii mari matematicieni și astronomi indieni, cu care începe matematica clasică indiană[3].

Nu se cunosc prea multe detalii biografice. S-a născut la Pataliputra.

A dat reguli de rezolvare a unor probleme de aritmetică, geometrie și trigonometrie. Este primul matematician care a scris noțiuni de algebră. A rezolvat ecuații liniare de forma a dat soluția generală a unei ecuații de gradul al II-lea, soluții în numere întregi ale ecuațiilor nedeterminate de gradul I, cunoștea sistemul de numerație zecimal.

De la el începe, la indieni, însumarea seriilor aritmetice. A calculat valoarea lui π cu trei zecimale exacte. A utilizat anumite simboluri pentru puteri și a creat anumite identități simple.

A dat importanță problemelor de trigonometrie plană și sferică. S-a ocupat de arii și volume și măsurarea înălțimilor.

În ceea ce privește astronomia, Aryabhata a dezvoltat teoria lui Aristarh relativ la mișcarea Pământului în jurul axei sale și a Soarelui.

Opere

Cele mai valoroase scrieri ale sale au fost Āryabhaṭīya (scrisă în 499, pe când avea doar 23 de ani) și Arya-siddhanta. Acestea au fost preluate și traduse de arabi, și l-au influențat în special de Al-Biruni.

Primul satelit artificial lansat de India, ca și un crater lunar, îi poartă numele.

Note

  1. MacTutor History of Mathematics archive
  2. Enciclopedia Universală Britanica. Litera. . p. 309.
  3. Șt. Balan, Dicționar cronologic al științei și tehncii universale, București, 1979, p.105

Bibliografie

  • V. Suciu (colectiv de autori), Figuri ilustre din Evul mediu, Editura Tineretului, p 61-90
Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.