Alexandru Vlahuță

Acest articol se referă la un scriitor. Pentru alte sensuri, vedeți Alexandru Vlahuță (dezambiguizare).
Alexandru Vlahuță
Date personale
Născut[1][2]
Pleșești, Principatul Moldovei
Decedat (61 de ani)[1][3][2]
București, România[4][5]
Cetățenie România
Ocupațiescriitor, poet
Limbi vorbitelimba română[2]
Activitate
Membru post-mortem al Academiei Române

Alexandru Vlahuță (n. 5 septembrie 1858, Pleșești, azi Alexandru Vlahuță, județul Vaslui — d. 19 noiembrie 1919, București)[6] a fost un scriitor român, una dintre cele mai cunoscute cărți ale sale fiind România Pitorească, despre care Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”. Este un reprezentant al sămănătorismului, apogeul acestei orientări, în aprecierea lui Nicolae Iorga.

Biografie

S-a născut la 5 septembrie 1858 la Pleșești, fiu al unui mic proprietar de pământ. A urmat școala primară și liceul la Bârlad, între 1867 și 1878, susținând examenul de bacalaureat la București, în 1879. A urmat timp de un an cursurile Facultății de Drept din București, pe care le-a părăsit din cauza situației materiale precare, devenind institutor și apoi profesor la Târgoviște. Din 1884 până în 1893 a funcționat ca profesor la mai multe instituții de învățământ bucureștene (Școala Normală a Societății pentru Învățătura Poporului Român, Azilul „Elena Doamna”, Liceul „Sfântul Gheorghe”). În 1888 a fost revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. Editează revista Vieața (1893–1896), apoi Sămănătorul (1901), împreună cu George Coșbuc. Din 1901 a funcționat ca referendar la Casa Școalelor. În 1905 se căsătorește pentru a treia oară cu Ruxandra, fiica unui proprietar agrar din Dragosloveni, județul Râmnicu Sărat. În timpul Primului Război Mondial a locuit la Iași, apoi la Bârlad, unde era vizitat de tineri scriitori pe care îi îndruma cu solicitudine; unul dintre aceștia a fost V. Voiculescu.

Vlahuță a murit la București la 19 noiembrie 1919. Casa în care a locuit este astăzi Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuță”.

In memoriam

  • Casa memorială „Alexandru Vlahuță” din Agapia, Neamț
  • Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuță”, localitatea Dragosloveni, comuna Dumbrăveni, Vrancea
  • Liceul Pedagogic „Alexandru Vlahuta”, Bârlad. În prezent se identifică Liceul Pedagogic "Ioan Popescu".
  • Colegiul Național „Alexandru Vlahuță”, Râmnicu Sărat
  • Liceul Tehnologic „Alexandru Vlahuță”, Podu Turcului, Bacău
  • Liceul Teoretic „Alexandru Vlahuță”, București, Sector 1
  • Școala Gimnazială "Alexandru Vlahuță" Iași

Bibliografie

Proză

  • 1886 - Nuvele
  • 1892 - Din goana vieții
  • 1894 - Dan
  • 1895 - Un an de luptă
  • 1895 - Icoane șterse (Nuvele și mintiri)
  • 1897 - În vâltoare
  • 1899 - Clipe de liniște
  • 1901 - România pitorească
  • 1908 - Din trecutul nostru
  • 1908 - Din durerile lumii
  • 1909 - File Rupte
  • 1910 - Pictorul N. I. Grigorescu

Poezie

  • 1887 - Poezii
  • 1894 - Poezii vechi și nouă
  • 1895 - Iubire
  • 1904 - Poezii (1880-1904)
  • 1909 - Poezii (1880-1908)
  • 1911 - La gura sobei
  • 1914 - Dreptate
  • 1915 - Poezii (1880-1915)

Note

  1. 1 2 „Alexandru Vlahuță”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  2. 1 2 3 Autoritatea BnF, accesat în
  3. ↑ Влахуцэ Александру, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
  4. ↑ „Alexandru Vlahuță”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  5. ↑ Влахуцэ Александру, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
  6. ↑ Nicola, Traian (). Valori spirituale tutovene. Biobibliografii. Sfera. p. 616.

Lectură suplimentară

  • Silvian Iosifescu, Alexandru Vlahuță, Editura Colectia contemporanul, 1953

-05-09-2008 Alexandru Vlahuță - 150 de ani de la naștere], 5 septembrie 2008, Costin Tuchilă, Amos News

Vezi și

  • Casa memorială Alexandru Vlahuță de la Agapia


Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.