Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi

Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi a avut loc la data de 11 martie 2011 la centrala electrică atomică Fukushima din Japonia, care avea 4 reactori nucleari, ca urmare a cutremurului din nord-estul țării de la ora 14:46,^[1] urmat de un tsunami de mari proporții. Centrala nucleară Fukushima I a fost nevoită să recurgă la acumulatorii electrici de rezervă, dar aceștia au o capacitate limitată. La 14 martie compania TEPCO (Tokyo Electric Power Company), care administrează centrala, a făcut cunoscut că nici sistemul de răcire al reactorului 2 nu mai funcționează. Fără o răcire normală la un reactor se poate ajunge la supraîncălzirea miezului cu material fisionabil radioactiv al reactorului până la o temperatură de 2000 °C, crescând riscul topirii lui și al unor explozii. La 15 martie autoritățile din Tokyo au anunțat că la reactorul (blocul) 2 Fukushima a avut loc o explozie care a avariat anvelopa acestuia, provocându-se astfel o creștere a radioactivității în zona înconjurătoare. Administrația centralei a vorbit despre "valori dramatice ale radioactivității". Drept urmare populația locală din perimetrul de 30 de km în jurul centralei (care nu era încă evacuată) a fost avizată să rămână în locuințe, pentru a nu se expune direct (este vorba de aparatul respirator) radioactivității crescute. După explozia de la reactorul 2 s-a anunțat un incendiu la reactorul 4 (care la cutremur era în revizie). De la acesta provenea o creștere puternică a radioactivității direct în atmosferă. Se speculează că reactorul respectiv ar avea două găuri de dimensiuni metrice în anvelopă.

Centrala nucleară de la Fukushima-Daiichi a fost construită începând cu 25 iulie 1967, iar primul reactor a fost inaugurat pe 26 martie 1971, urmat de reactorii 2 (18 iulie 1974), 3 (27 martie 1976), 4 (12 octombrie 1978). Alți 2 reactori, nr 5 (18 aprilie 1978) și 6 (24 octombrie 1979) nu au fost avariați în urma accidentului, dar au fost oficial opriți la 17 decembrie 2013, în timp ce cei 4 reactori avariați au fost opriți oficial la 19 mai 2011. Aceștia erau proiectați de General Electric cu ajutorul Toshiba, Hitachi, Ebasco și Kajima, fiind folosiți după tipul BWR–3/4/5. Acești reactori au fost criticați datorită proiectării nesigure, cu riscuri cunoscute încă de la inaugurarea centralei. Construcția altor 2 reactori aflată în faza inițială (cu data de pornire prevăzută între 2016 și 2018) a fost anulată.

Contaminare

Compania Tepco a făcut cunoscut rezultatele măsurătorilor radiațiilor, care se fac la fiecare 10 minute în diferite puncte din zona reactorului, după cum urmează:

Doza de radiație naturală, la care este expus în general tot Pământul, este între 0,0001–0,0002 milisievert/oră. Doza de radiație maximă admisă (considerată nevătămătoare omului) este cuprinsă între 200 și 300 milisievert/oră. În cazuri izolate s-a constatat că doza de 500 milisievert/oră poate cauza la unii oameni forma acută a bolii de radiație. Doza de 1000 milisievert s-a constat că a cauzat o mortalitate de 10 % în decurs de 30 de zile , iar doza totală de 6000 milisievert este letală (mortală). Datele de mai jos indică valorile măsurate în zona reactorului.

La data de 26 martie Tepco a făcut cunoscut că valorile măsurate la parterul reactorilor 1–4 este de 200 mSv/h, iar apa radioactivă scursă printr-o spărtură de la reactorul 2 are o valoare măsurată de peste 1000 mSv/h.

La 12 aprilie 2011 autoritățile japoneze au mărit clasificarea accidentului nuclear de la Fukushima de la nivelul 5 la nivelul 7, nivelul maxim pe scara accidentelor nucleare. Nivelul 7 a fost și nivelul declarat la accidentul nuclear de la Cernobîl în 1986.

Note

Legături externe

• Materiale media legate de Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi la Wikimedia Commons

• en Accidentul nuclear de la Fukushima a fost un "dezastru creat de om" - raport oficial​, hotnews.ro, 5 iulie 2012
• en Cum se explică dezastrul de la Fukushima, YouTube