Termodinamică chimică
| Termodinamică | |||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
![]() Schema unei mașini termice Carnot | |||||||||||||||||||||
|
Ramuri
|
|||||||||||||||||||||
|
Propertăți ale sistemelor Notă: Parametri conjugați cu italice
|
|||||||||||||||||||||
|
Proprietăți ale materialelor
|
|||||||||||||||||||||
|
Ecuații
|
|||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||
Termodinamica chimică este o formulare a termodinamicii care abordează sistemele multicomponent din punct de vedere al transformărilor energetice. A fost fondată de Josiah Willard Gibbs pe baza termochimiei.
Convenția semnelor la lucrul mecanic
Spre deosebire de termodinamica tehnică, unde semnul „+” este atribuit lucrului mecanic efectuat de (ieșit din) un sistem termodinamic asupra împrejurimilor,[1] în termodinamica chimică convenția este de a atribui semnul „+” lucrului mecanic primit (intrat în) din împrejurimi de sistemul termodinamic.[2] Aceste convenții diferite trebuie avute în vedere la interpretare lucrului mecanic în relațiile matematice în care el apare.
Istoric
Termodinamica chimica a avut ca precursor termochimia. Rudolf Clausius a sugerat aplicarea principiilor termochimiei la fundamentarea termodinamicii. Contribuitorii cu cel mai mare aport sunt Josiah Willard Gibbs și Hermann von Helmholtz.
