Rusia Unită

Rusia Unită
Единая Россия
AbreviereRU  Modificați la Wikidata
Oameni cheie
PreședinteDmitri Medvedev
Secretar generalAndrey Turchak
Lider parlamentarSergey Neverov
Fondator(i)Sergey Shoygu
Yury Luzhkov
Mintimer Shaimiev
Date
Înființat1 decembrie 2001
Organizație de tineretGarda Tânără
Număr de membri (2013)2 073 772
Informații
Ideologie oficialăConservatorism rusesc[1][2][3]
Naționalism rus[4]
Etatism[5][6][7]
Putinism[8]
Protecționism[9]
Conservatorism social[10]
Conservatorism național[11]
Iredentism rus[12]
Autoritarism[13][14][15]
Corporatism[16][17]
Dreapta creștină[18][19][20]
Antifascism (autoproclamat)[21][22]
Poziție politicăBig tent[23]
Afiliere naționalăFrontul Popular din toată Rusia
Culori oficiale     Alb
     Albastru
     Roșu (Culorile naționale ale Rusiei)
Locuri în Consiliul Federației
128 / 170
Locuri în Duma de stat
335 / 450
Guvernatori
58 / 85
Locuri în Parlamentele Regionale
3.091 / 3.980
Miniștrii
20 / 31
Prezență online
er.ru

Rusia Unită (rusă: Единая Россия, Edinaia Rossia) este un partid politic din Rusia. În prezent este cel mai puternic partid din Rusia. La alegerile prezidențiale din 2008, Rusia Unită l-a susținut pe Dmitri Medvedev în cursa pentru funcția de președinte, pe care a și obținut-o. Actualul președinte al Rusiei, Vladimir Putin este acum lider al partidului și a redevenit șeful Rusiei după alegerile din 2012.[24]

Alexander Sidyakin a devenit șeful Comitetului Executiv Central la congresul din 4 decembrie 2021.[25][26][27]

Referințe

  1. ↑
  2. ↑
  3. ↑ „В Кремле рассказали о правом сдвиге "Единой России"” [The Kremlin talks about the right shift of "United Russia"] (în rusă). RBK Group. Accesat în .
  4. ↑ Laruelle, Marlène (). „Nationalism as Conservative Centrism: United Russia”. In the Name of the NationAcces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament. New York: Palgrave Macmillan. pp. 119–152. doi:10.1057/9780230101234_5. ISBN 978-1-349-38117-3.
  5. ↑ Nordsieck, Wolfram (). „Russia”. Parties and Elections in Europe. Accesat în .
  6. ↑ Sakwa, Richard (). Power and Policy in Putin's Russia. Routledge. p. 7. ISBN 978-1-317-98994-3. Accesat în .
  7. ↑ de Vogel, Sasha (). „New Russian "Patriots"”. The Institute of Modern Russia. Arhivat din original la . Accesat în .
  8. ↑ Футурье Эдуард (2018-12-07T13:45:00:00+03:00), Никонов: идеология «Единой России» основывается на ценностях Путина (în rusă), Ридус Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  9. ↑ LARUELLE, MARLENE (). „The Izborsky Club, or the New Conservative Avant-Garde in Russia”. The Russian Review. 75 (4): 626–644. doi:10.1111/russ.12106. ISSN 0036-0341.
  10. ↑ „Parties and Elections in Europe”.
  11. ↑ Chen, Cheng (). The Return of Ideology: The Search for Regime Identities in Postcommunist Russia and China. ISBN 9780472119936.
  12. ↑ Vladimir Socor. „Putin's Crimea Speech: A Manifesto of Greater-Russia Irredentism”. 11 (56). Eurasia Daily Monitor.
  13. ↑ „La Russia di Putin | Geopolitica, ATLANTE | Treccani, il portale del sapere”.
  14. ↑ „Regime autoritario in Russia Archivi”.
  15. ↑ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
  16. ↑ „Putin's New Corporatist State”. .
  17. ↑ Vanteeva, Nadia (). „In the absence of private property rights: Political control and state corporatism during Putin's first tenure”. Russian Journal of Economics. 2: 41–55. doi:10.1016/j.ruje.2016.04.003.
  18. ↑ Michel, Casey, How Russia Became the Leader of the Global Christian Right (în engleză), POLITICO Magazine
  19. ↑ Tom Porter (), Christian Right Forms Anti-LGBT Alliance With Russia (în engleză), Newsweek
  20. ↑ https://www.theguardian.com/profile/sergio-olmos (), ‘Key to white survival’: how Putin has morphed into a far-right savior (în engleză), the Guardian
  21. ↑ „Cultures of History Forum : The Pop-Cultural Lineage of Russia's Anti-Fascist Discourse: Unravelling the Plot of Putins's War on Ukraine”.
  22. ↑ „Russia's Never-Ending War against "Fascism". Memory Politics in the Russian-Ukrainian Conflict”.
  23. ↑ Chen, Cheng (). The Return of Ideology: The Search for Regime Identities in Postcommunist Russia and China. University of Michigan Press. p. 87. ISBN 978-0-472-11993-6. Accesat în .
  24. ↑ Putin to lead United Russia party, de la BBC. Published 15 aprilie 2008; accessed 24 aprilie 2008.
  25. ↑ „Александр Сидякин оставляет должность главы администрации Радия Хабирова” (în rusă). www.kommersant.ru. . Accesat în .
  26. ↑ „Сидякин Александр Геннадьевич руководитель Центрального исполнительного комитета партии «Единая Россия»” (în rusă). БИЗНЕС Online. Accesat în .
  27. ↑ „Сидякин Александр Геннадьевич: жизнь и карьера реформатора российской системы ЖКХ” (în rusă). Дзен | Блогерская платформа. Accesat în .
Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.