Răzvan Theodorescu

Răzvan Theodorescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România[1] Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani)[2] Modificați la Wikidata
București, România[1] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric de artă
politician
cadru didactic universitar[*]​
istoric Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3] Modificați la Wikidata
Senator al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – ianuarie 2009
CircumscripțiaBotoșani
Legislaturălegislatura 2004–2008[*]​
Grup parlamentarPartidul Social Democrat
În funcție
decembrie 2000 – ianuarie 2005
CircumscripțiaIași[*]​
Legislaturălegislatura 2000–2004[*]​
Ministru al culturii Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deIon Caramitru
Succedat deMona Muscă
Vicepreședinte în Academia Română Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Herder ()
Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*]​
honorary doctor of the Valahia University of Târgoviște[*][[honorary doctor of the Valahia University of Târgoviște |​]] ()
Partid politicPSD  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din București
Membru titular al Academiei Române

Emil Răzvan Theodorescu (n. , București, România – d. , București, România) a fost un istoric de artă și politician român, membru titular al Academiei Române (din 2000) și vicepreședinte al acesteia (din 20 aprilie 2018[4], reales la 4 mai 2022[5]). A fost senator din partea PSD în legislatura 2000-2004 și ministru al culturii.

Biografie

La data de 9 februarie 1990, Răzvan Theodorescu a fost numit în funcția de președinte al Radioteleviziunii Române.[6] A fost criticat pentru manipulările proferate de Televiziunea Română sub directoratul său, în legătură cu mineriada din iune 1990.[7]

La 14 decembrie 2004 a fost numit în funcția de membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989.[8]

În ianuarie 2007 a fost ales membru în două academii din sud-estul Europei: Academia albaneză și Academia macedoneană.[9]

În 2008 a fost desemnat ambasador al Alianței Civilizațiilor pentru România.

A fost membru al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR).[10]

Răzvan Theodorescu a fost laureat al Premiului Herder (1993) și a fost distins cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Comandor.[11]

Răzvan Theodorescu a încetat din viață în data de 6 februarie 2023 la București. A fost înmormântat pe 8 februarie 2023 la Cimitirul Bellu, cu onoruri militare.[12]

Lucrări publicate

Răzvan Theodorescu a publicat peste 15 lucrări de istorie, artă românească și europeană și circa 600 de articole în reviste din țară și străinătate.

  • Mănăstirea Dragomirna (1965)
  • Mănăstirea Bistrița (1966)
  • Biserica Stavropoleos (1967)
  • Bizanțul, Balcanii și Occidentul la începuturile culturii medievale românești (Secolele X-XIV) (Editura Academiei Române, 1974)
  • Un mileniu de artă la gurile Dunării (400-1400) (Editura Meridiane, București, 1976)
  • Itinerarii medievale (Editura Meridiane, București, 1979)
  • Piatra celor trei prelați (Editura Meridiane, București, 1979)
  • Apel la istorie (Editura Sport-Turism, București, 1980)
  • Civilizația românilor între medieval și modern. Orizontul imaginii (1550-1800) - 2 vol. (Editura Meridiane, București, 1992)
  • Drumuri spre ieri (Editura Fundației Culturale Române, București, 1992)
  • Cele 900 zile ale „manipulării” (Editura Tinerama, București, 1994)
  • Pictura murală moldovenească din secolele XV și XVI (Editura UNESCO, București, 1995)
  • Românii și Balcanicii în Civilizația sud-est europeană (Editura Enciclopedică, București, 1999)
  • Puțină Istorie (Editura Fundației Culturale Române, București, 1999)

Distincții

A fost distins cu mai multe titluri, printre care:[13]

  • Ordinul Artelor și Literelor al Republicii Franceze, în grad de Cavaler, 1997
  • Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Mare Ofițer, 2000
  • Ordinul Artelor și Literelor al Republicii Franceze, în grad de Comandor, 2003
  • Ordinul „Crucea Moldavă”, 2003
  • Cavaler al „Crucii Căzăcești cu spade”, Ucraina, 2004
  • Ordinul „Crucea Sf. Apostol Andrei”, 2004
  • Cavaler al Ordinului Purtătorilor de Cruce ai Sfântului Mormânt, Ierusalim, 2004

Note

  1. 1 2 A murit Răzvan Theodorescu
  2. ↑ A murit Răzvan Theodorescu
  3. ↑ Autoritatea BnF, accesat în
  4. ↑ Academia Română (). „Comunicate de presă 2018: Alegerea vicepreședinților Academiei Române”.
  5. ↑ „Alegerea conducerii Academiei Române” (PDF), Acad.ro, , accesat în
  6. ↑ Decretul nr. 113 din 9 februarie 1990 privind eliberări și numiri la Radioteleviziunea Română
  7. ↑ Ana-Maria Onisei (), „Secretele Mineriadei /Răzvan Theodorescu:„Dumnezeii mamii voastre, oprim transmisia!"”, Adevărul, accesat în
  8. ↑ Decretul nr. 1151 din 14 decembrie 2004 pentru numirea membrilor Colegiului Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989
  9. ↑ Răzvan Theodorescu, ales membru al academiilor de la Skopje și Tirana, 30 ianuarie 2007, Gabi Simon, Amos News, accesat la 23 iunie 2013
  10. ↑ Vivat Academia, vivat impostores! Arhivat în , la Wayback Machine., 5 mai 2010, Academia Cațavencu
  11. ↑ Ioan Mitrea, Răzvan Theodorescu – istoric al artei medievale românești în context sud-est european Arhivat în , la Wayback Machine., biblioteca.cimec.ro., accesat la 20 aprilie 2018
  12. ↑ Andrei Butu (), „Înmormântarea academicianului Răzvan Theodorescu”, Ziarul Lumina, accesat în
  13. ↑ „Academia Română - membri titulari: Răzvan Theodorescu”, Acad.ro, accesat în

Legături externe

Materiale media legate de Răzvan Theodorescu la Wikimedia Commons

Interviuri

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.