Panteonul din Paris

Panthéon
Poziționare
Panthéon se află în Paris
Panthéon
Panthéon
Coordonate🌍 ({{PAGENAME}}) / 🌍
LocalitateParis
Arondismente municipale în FranțaArondismentul 5 din Paris
ȚaraFranța
AdresaPlace du Panthéon
Edificare
ArhitectJacques-Germain Soufflot
Stil artisticNeoclasic
TipNecropolă
Data începerii construcției1757
Data finalizării1790
Înălțime83 m
ProprietarStatul francez
Clasificare
Statutul patrimonialClasat (1920, 2008)
Prezență onlinesite web oficial
Reprezentare din perioada descreștinării, fără cruce în vârf (1792)

Panteonul din Paris (în franceză Panthéon) este o clădire în arondismentul 5 din Paris, Franța, construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea de arhitectul Jacques-Germain Soufflot ca biserică dedicată sfintei Genoveva (Sainte-Geneviève). În timpul Revoluției Franceze edificiul a fost profanat, iar în prezent este un memorial care adăpostește rămășițele pământești ale unor personalități franceze marcante. Este un exemplu al arhitecturii neoclasiciste, cu fațada inspirată după cea a Panteonului din Roma.

Istoric

În anul 1744 regele Ludovic al XV-lea a venit la biserica veche din abația Sainte Geneviève să se reculeagă, îndeplinindu-și promisiunea făcută când era bolnav. Cu aceasta ocazie, canonicii regulari din abație au primit promisiunea că regele va renova biserica pe cheltuiala sa.[1] În 1755 proiectul a fost încredințat arhitectului Jacques-Germain Soufflot. Lucrările au început un ani mai târziu. A fost nevoie de zece ani pentru construirea criptei. La data decesului lui Soufflot, lucrări de structură erau bine avansate. Construcția a fost terminată în 1790 sub conducerea lui Maximilien Brébion și Jean-Baptiste Rondelet.[1] Prin decretul din 4 aprilie 1791 biserica a fost transformată într-un templu laic în onoarea marilor oameni ai națiunii,[2] iar crucea de pe cupolă a fost înlocuită cu reprezentarea unui geniu mitologic. Asupra acestei din urmă măsuri s-a revenit ulterior.

Descriere

Personalități înmormântate la Panthéon

Până la 2015, 73 de personalități erau înmormântate la Panthéon, inclusiv 24 de politicieni, circa douăzeci de militari, câțiva clerici și cinci scriitori.[3] Printre cele mai cunoscute se numără:

Anul
înmormântării		NumeMențiuni
1791Honoré Gabriel Riqueti, conte de MirabeauNobil, membru al Adunării Constituante în perioada Revoluției franceze. În 1795 a fost exhumat și înmormântat într-un cimitir, apoi din nou exhumat și aruncat într-o groapă comună.
1791VoltaireScriitor și filozof al Iluminismului francez.
1794Jean-Paul MaratPolitician și teoretician politic în perioada Revoluției franceze. A fost înmormânat în Panthéon în locul rămas liber după exhumarea contelui Mirabeau.
1794Jean-Jacques RousseauScriitor și filozof al Iluminismului francez. Corpul a fost retras din Panthéon în 1795.
1810Jean LannesGeneral al lui Napoleon I, mareșal al Franței.
1811Louis Antoine de BougainvilleNavigator, explorator și scriitor.
1829Jacques-Germain SoufflotArhitectul care a proiectat Panthéonul.
1885Victor HugoScriitor.
1889Lazare CarnotPolitician, inginer și matematician.
1894Sadi CarnotPreședinte al Franței, înmormântat la Panthéon imediat după asasinarea sa.
1907Marcellin BerthelotChimist și om politic francez, înmormântat cu soția sa Sophie Berthelot, prima femeie la Panthéon.
1908Émile ZolaRomancier și jurnalist.
1920Léon GambettaOm politic. Urnă cu inimă.
1924Jean JaurèsOm politic.
1948Paul LangevinFizician și inventator francez.
1959Victor SchœlcherOm politic care a abolit sclavia în Franța.
1952Louis BraillePedagog, inventatorul al alfabetului Braille. Transferat la Panthéon la centenarul morții sale.
1964Jean MoulinFigură proeminentă a Rezistenței franceze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
1967Antoine de Saint-ExupéryRomancier, eseist și reporter.
1995Pierre CurieFizician, laureat al Premiului Nobel.
1995Marie CurieFiziciană, laureată al Premiului Nobel. Prima femeie care a fost înmormântată la Panthéon pe baza meritelor proprii.
1996André MalrauxScriitor, ziarist și om politic.
1998Toussaint L'OuvertureConducătorul revoluției din 1783 din Haiti.
2002Alexandre DumasRomancier.
2011Aimé CésairePoet și om politic.

Referințe

  1. 1 2 Jean-Marie Pérouse de Montclos, ed. (). „Panthéon”. Le Guide du patrimoine : Paris (în franceză). Paris: Hachette. pp. 385–390.
  2. ↑ „Panthéon, de la basilique chrétienne au temple de la nation” (PDF) (în franceză). Centre des monuments nationaux. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  3. ↑ Jonathan Parienté (). „Qui repose au Panthéon ?”. Le Monde (în franceză).

Legături externe

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.