Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa

Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa
AbreviereOSCE  Modificați la Wikidata
Înființare  Modificați la Wikidata
SediuViena, Wallnerstrasse 6, 1010 Vienna, Austria, Wallnerstraße[*][[Wallnerstraße (street in Vienna)|​]]
Limbi oficialelimba rusă
limba franceză
limba germană
limba engleză
limba italiană
limba spaniolă  Modificați la Wikidata
site web oficial
pagină Facebook
cont X
cont Instagram
canal YouTube
profil de LinkedIn
Hartă a membrilor OSCE

Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) este o organizație internațională pentru securitate. Se concentrează asupra prevenirii conflictelor, administrării crizelor și reconstrucției post-conflictuale. Este formată din 57 de țări participante din Europa, Mediterană, Caucaz, Asia Centrală și America de Nord, acoperind spațiul emisferei nordice "de la Vancouver la Vladivostok".

Membri

Limbi oficiale

Limbile oficiale ale OSCE sunt engleza, franceza, germana, italiana, spaniola și rusa.[1]

State participante

State membre ale OSCE în 2012

     semnatare atât a Actului Final de la Helsinki, cât și a Cartei de la Paris

     semnatare doar a Actului Final de la Helsinki

     participanți non-semnatorii

     parteneri pentru cooperare

Instituții

Organele de decizie ale organizației sunt Summitul, Consiliul Ministerial. Consiliul Permanent este forul regulat de luare a deciziilor și se întrunește săptămânal. Organizația este condusă de un Președinte în exercițiu pentru un mandat de un an. Activitatea sa este sprijinită de troica OSCE. Secretarul general al organizației este Marc Perrin de Brichambaut.

Sediul OSCE este situat în Viena, Austria. Organizația are birouri în Copenhaga, Haga, Varșovia, Praga și Geneva, . La Copenhaga se află sediul Adunării Parlamentare a OSCE, la Haga cel al Înaltului Comisar OSCE privind Minoritățile Naționale (ÎCMN), iar la Varșovia cel al Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR). La Viena se află și sediul Reprezentantului OSCE pentru Libertatea Presei (RFOM).

Istorie

Organizația a fost creată în 1973 sub numele de Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE). Negocierile privind crearea unei grupări de securitate europene datează încă din anii 1950, însă Războiul Rece a împiedicat obținerea unor progrese substanțiale până în noiembrie 1972 la Helsinki. Recomandările rezultate în urma negocierilor, "Carta Albastră", au conferit fundația practică pentru crearea unei conferințe în trei faze, procesul Helsinki. CSCE s-a deschis în Helsinki pe 3 iulie 1973 cu participarea reprezentanților din 35 de țări. Faza I a constat în atingerea unui consens în privința Cartei Albastre. Faza a II-a a fost faza de lucru, desfășurată la Geneva din 18 septembrie 1973 până în 21 iulie 1975. Rezultatul Fazei a II-a a fost Actul Final de la Helsinki, semnat de către 35 de țări participante în ultima fază, a III-a, ce a avut loc la Helsinki între 30 iulie și 1 august 1975.

Modul de lucru pentru îmbunătățirea relațiilor și implementarea Actului de la Helsinki a fost discutat și aprobat într-o serie de ședințe desfășurate la Belgrad (4 octombrie 1977 - 8 martie 1978), Madrid (11 noiembrie 1980 - 9 septembrie 1983), și Viena (4 noiembrie 1986 - 19 ianuarie 1989).

Prăbușirea Cortinei de Fier a necesitat schimbare rolului CSCE. Carta de la Paris pentru Noua Europă, semnată pe 21 noiembrie 1990 a marcat începutul schimbării. La 1 ianuarie 1995, numele organizației a fost schimbat în OSCE.

Pe 19 noiembrie 1999, la Istanbul, OSCE a încheiat un summit de două zile apelând la stabilitate politică în Cecenia și adoptând o Cartă pentru Securitatea Europei.

După ce un grup de 13 senatori democrați americani au înaintat o petiție secretarului de stat Colin Powell în care cereau intervenția unor observatori electorali străini la alegerile prezidențiale din Statele Unite, președintele Bush a invitat OSCE să trimită observatorii.

Vezi și

Note

  1. ↑ „OSCE website now available in six official languages”. OSCE Secretariat. . Arhivat din original la . Accesat în .

Legături externe

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.