Navigație

„Lumina navigației”, manual de navigație olandez, 1608, care arată o busolă, clepsidră, astrolabul marin, globuri terestre și cerești, separator, toiagul lui Iacov.

Navigația este un domeniu de studiu care se concentrează asupra procesului de monitorizare și control a mișcării unei ambarcațiuni sau vehicul dintr-un loc în altul.[1][2]

Un sistem de navigație pe un petrolier

Pentru orientare, în trecut marinarii foloseau hărți și compasuri, stabilindu-și latitudinea prin măsurarea unghiului dintre Steaua Polară sau Soarele la amiază și orizont.[3], iar longitudinea prin diferența dintre ora Greenwich (păstrată la bordul navei cu ajutorul unui cronometru de precizie) și ora locală a meridianului la care se află nava. În prezent, pentru determinarea longitudinii și latitudinii se folosește sistemul GPS.

Domeniul navigației cuprinde patru categorii generale:

Note

  1. ↑ Bowditch, 2003:799.
  2. ↑ Radu Țițeica (coord.) (). Dicționar politehnic. București: Editura Tehnică. p. 595.
  3. ↑ Dicționar explicativ ilustrat al limbii române pentru elevi. Litera. . p. 326.

Vezi și

  • Orientare (geografie)

Legături externe

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.