Melpomene
| Melpomene | |
![]() | |
| Civilizația | religia în Grecia Antică[*] |
|---|---|
| Căsătorit cu | Achelous |
| Urmași | Pisinoë[*] Thelxiepea[*] Aglaope[*] Partenope Leucosia[*] Ligeia[*] Molpe[*] |
| Tată | Zeus |
| Mamă | Mnemosyne |
| Bunic | Cronos Uranus |
| Bunică | Rhea[1][2] Geea |
| Frați | Clio Calliope Urania Euterpe Terpsihora Erato Polimnia Thalia |

Melpomene, Erato și Polymnia
(tablou de Eustache Le Sueur)
(tablou de Eustache Le Sueur)
În mitologia greacă, Melpomene este considerată una dintre cele nouă muze, fiica lui Zeus și Mnemosyne.
Mitologie
Numele muzei provine de la cuvântul grec echivalent cu a celebra cu dans și cântec. La început, Melpomene era muza cântării, dar în perioada clasică a devenit muza tragediei. În picturi, apare cu o mască tragică.
Melpomene este menționată de Hesiod, Apollodorus, Lycophron și Diodorus Siculus.
Celelalte opt muze sunt: Calliope, Clio, Erato, Euterpe, Polyhymnia, Terpsichore, Thalia și Urania.
Note
- ↑ RSKD / Ζεύς[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ↑ RSKD / Rhea[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor)
Bibliografie
- Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
- Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
- George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
- N. A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2
Vezi și
Legături externe
- Dicționar mitologic Arhivat în , la Wayback Machine.
Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.


