Matei Ghica

Matei Ghica

Domn al Moldovei,
Domn al Țării Românești
Date personale
Născut1728[1] Modificați la Wikidata
Decedat (28 de ani) Modificați la Wikidata
PărințiGrigore Ghica al II-lea
Zoe Manaina[*][[Zoe Manaina (- 1759)|​]] Modificați la Wikidata
OcupațieDragoman Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Ghica
Domn al Țării Românești Modificați la Wikidata
Domnie –
PredecesorGrigore Ghica al II-lea
SuccesorConstantin Racoviță
Domnitor al Moldovei Modificați la Wikidata
Domnie –
PredecesorConstantin Racoviță
SuccesorConstantin Racoviță
Matei Ghica, după un portret din secolul al XIX-lea.
Matei Ghica, după un portret din secolul al XIX-lea.

Matei Grigorie Ghica (n. 1728 – d. ) a fost domn al Țării Românești: 11 septembrie (firmanul de numire) 1752 - 22 iunie 1753 și al Moldovei: 22 iunie 1753 - 8 februarie 1756.

Domnii

A fost fiul lui Grigore al II-lea Ghica (1695-1752) și a Zoei Ghica (n. Manos, ?-1759). A fost Mare Dragoman în perioada iunie 1751 - august 1752.

A fost cerut în scaunul Țării Românești de boierii țării, după moartea tatălui său în 1752. În numai trei luni după venirea sa la domnia Țării Românești, Matei Ghica a numit 30 de stolnici, 20 de paharnici și 50 de serdari. Aceste numiri sunt o altă dovadă a marii corupții a domniilor fanariote, deoarece caftanul era un mijloc foarte bun de a aduna bani de la doritorii de dregătorii.[2] Asuprindu-i ca domn, tot boierii i-au obținut și înlocuirea.

Trecut pe tronul Moldovei, pentru a-i câștiga pe boieri, îi copleșește cu favoruri, dar stoarce fără scrupule țărănimea pentru a-i plăti pe turci și duce o viață dezmățată. În timpul domniei lui în Moldova s-a redactat „Cronica Ghiculeștilor”. Este o cronică anonimă, redactată pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea de un autor atașat familiei Ghica. Cuprinde bogate informații referitoare la istoria Moldovei între 1695 și 1754.[3]

În politica externă s-a orientat spre curțile din Viena și Petersburg. Deși și-a reînnoit domnia cu sume mari de bani, Matei Ghica a devenit totuși suspect Porții otomane pentru înclinarea sa către Viena și Petersburg. Astfel sultanul Osman al III-lea l-a mazilit și l-a trimis în surghiun în februarie 1756.

Note

  1. ↑ (PDF) http://www.ghika.net/Branches/Grigore_II.pdf Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ↑ Ion Țurcanu, Istoria românilor: Cu o privire mai largă asupra culturii, Editura Istros, Brăila, 2007
  3. ↑ dexonline, dexonline.ro

Legături externe

  • (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
  • Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
  • (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
  • Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001
  • Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 Arhivat în , la Wayback Machine.
  • Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010


Predecesor:
Grigore II Ghica
Domn al Țării Românești
1752 – 1753		 Succesor:
Constantin Racoviță
Predecesor:
Constantin Racoviță
Domn al Moldovei
1753 – 1756		 Succesor:
Constantin Racoviță


Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.