Mănăstirea Sâmbăta de Sus

Mănăstirea Sâmbăta

Curtea interioară cu biserica
Informații generale
Confesiuneortodoxă
HramAdormirea Maicii Domnului, 15 august
Tipcălugări
ȚaraRomânia
LocalitateSâmbăta de Sus, județul Brașov
comunăSâmbăta de Sus
Coordonate🌍 ({{PAGENAME}}) / 🌍
Date despre construcție
Ctitor• Constantin Brâncoveanu
• Regele Mihai I
PictorPop Ionașcu Zugravul (1766)
Locuitori35
Istoric
Data începeriisecolul al XVIII-lea  Modificați la Wikidata
Sfințire1698
Localizare
Monument istoric
Adresa10
Clasificare
Cod LMIBV-II-a-A-11812
Prezență onlinesite web oficial
Prezență online
http://www.manastireabrancoveanu.ro
Amplasare zonală
Teofil Părăian - portret realizat de Paul Mecet

Mănăstirea Sâmbăta este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Sâmbăta de Sus, județul Brașov.

Istoric

Mănăstirea Sâmbăta, cunoscută și sub denumirea Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, este un așezământ monahal de călugări. Inițial, a avut o biserică de lemn având dublu hram (Adormirea Maicii Domnului și Izvorul Tămăduirii), fiind construită în 1657, din inițiativa vornicului Preda Brâncoveanu. Între anii 1696–1707 s-a construit o biserică de zid, prin grija domnitorului Constantin Brâncoveanu. Picturile murale interioare au fost executate în 1766, de zugravii Ionașcu și Pană. Mănăstirea a fost dărâmată cu tunul de generalul habsburgic Preiss în 1785, în timpul răzmerițelor religioase din Ardeal.

Mitropolitul Nicolae Bălan a început restaurarea bisericii în anul 1926, iar sfințirea a fost făcută în 1946, în timpul lui Mihai I, Regele Românilor, al cărui portret votiv poate fi văzut în interiorul bisericii, Regele Mihai I, fiind un al doilea ctitor al mănăstirii. Părintelui Grovu i-au fost rezervate chestiunile gospodărești și lucrarea de rezidire a bisericii mănăstirii în ruină de la Sâmbăta de Sus și a tuturor celor legate de această mănăstire.[1] Astfel, pe lângă zidirea bisericii, au apărut acolo două lacuri, grădină de flori, alei frumoase, livezi de pomi, grădină de zarzavat, case de locuit, dependințe gospodărești ș. a.

În locul acela pustiu și năpădit de tufișuri, după ani de muncă, a răsărit un colț de desfătare spirituală, prin frumusețea și armonia celor concepute de mitropolitul ctitor și împlinite sub conducerea neobosită a consilierului Ieronim Grovu. E de înțeles, deci, faptul că sufletește Ieronim Grovu era cel mai legat de aceste locuri, în care a pus atâta muncă și atâta suflet. Pentru vrednicia lui, pentru munca lui, pentru calitățile lui sufletești, Mitropolitul Nicolae Bălan l-a numit „devotat și harnic colaborator al nostru”, care lucrează cu „zel și conștiinciozitate”, arătându-i întotdeauna o deosebită prețuire.

În primii ani ai comunismului din România, portretul regelui fusese acoperit cu un strat de var, devenind invizibil, întrucât se dorea ștergerea oricăror referiri la monarhia română silită să se exileze în „Lumea Liberă”. Portretul Regelui Mihai I este din nou vizibil începând din primii ani după accederea la putere a lui Nicolae Ceaușescu.

Stareții mănăstirii

  • Protosinghel Arsenie Boca - între anii 1940 și 1944 - Sfântul Cuvios Marturisitor Arsenie de la Prislop
  • Arhimandrit Serafim Popescu - între anii 1944 și 1954 - Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus
  • Arhimandrit Ioan Dinu - între anii 1955 și 1971
  • Arhimandrit Veneamin Tohăneanu - între anii 1971 și 1993
  • Arhimandrit Irineu Duvlea - între anii 1993 și 2000
  • Arhimandrit Ilarion Urs - între anii 2000 și 2015
  • Arhimandrit Atanasie Roman (din 25 iunie 2015)

Preoți

  • Arhimandrit Teofil Părăian

Galerie foto

Note

  1. ↑ „Mitropolia Ardealului. Revista oficială a Arhiepiscopiei Sibiului. Anul V, nr. 7-8, 1960” (PDF).

Bibliografie

  • România - Harta mănăstirilor, Amco Press, 2000

Vezi și

Legături externe

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.