Mâna de lucru salariată

Parte a seriei despre
Capitalism
Concepte

• Afacere • Capital • Cerere și ofertă • Antreprenoriat • Comerț liber • Companie • Concurență • Dezvoltare economică • Planificare economică • Globalizare • Corporație • Liberalizare • Marginalism • Mâna invizibilă • Piață liberă • Piață financiară • Invenție • Economie de piață • Eșecul pieței • Drept de proprietate • Privatizare • Profit • Meritocrație • Naționalizare • Recesiune • Criză economică • Regulament • Mâna de lucru salariată • Bogăție

Sisteme economice

• Piață regulată • Modelul anglo-saxon • Modelul nordic • Modelul asiatic

Teorii economice

• Economia clasică • Keynesianismul • Școala americană • Școala austriacă • Economia neoclasică • Economie de piață

Aspecte sociale

• Angajare • Șomaj

Origini ale capitalismului

• Iluminismul • Revoluția comercială • Feudalismul • Revoluția industrială • Mercantilismul

Economiști

• Adam Smith • John Stuart Mill • David Ricardo • Thomas Malthus • Jean-Baptiste Say • Milton Friedman • Friedrich Hayek • John Maynard Keynes • Alfred Marshall • Ludwig von Mises • Murray Rothbard • Joseph Schumpeter • Thorstein Veblen • Max Weber • Ronald Coase

Vezi și

• Corporatism • Consumerism • Globalizare • Anarho-capitalism • Liberalism (economic) • Libertarianism • Neo-capitalism • Protecționism

Portaluri

• Portal capitalism • Portal economie • Portal filozofie • Portal politică

Munca pentru salariu, munca salariată , sau forța de muncă salariată este acea relație socio-economică dintre un muncitor pe contul altcuiva (denumit pe scurt, angajat) și un angajator (denumit și antreprenor), relație prin intermediul căreia primul vinde celui de-al doilea, forță de muncă printr-un contract de muncă, formal sau informal. Aceste tranzacții au loc de obicei în cadrul pieței forței de muncă, acolo unde remunerațiile sau salariile, sunt determinate de către bursa pieței.[1][2] În schimbul  salariului, ceea ce se produce prin acea munca devine (în general), proprietate a angajatorului, cu excepția unor cazuri speciale, cum ar fi in cazul dreptului de proprietate asupra brevetelor în lumea proprietății intelectuale din Statele Unite, unde recunoașterea unui brevet se atribuie de obicei acelei persoane care este de fapt inventatorul original. Un lucrător salariat este o persoană a cărei principală sursa de venit o constituie vânzarea de forță (fizică sau mentală) de muncă

În prezent, este principala formă de ocupare a forței de muncă în economiile mixte moderne, asa cum ar sunt cele ale țărilor din cadrul OCDE. În ciuda faptului că majoritatea actelor de muncă se produc în conformitate cu această structură, acorduri de muncă intre manageri, angajați profesioniști și angajați profesioniști prin contract, pot avea denumiri speciale sau de clasă, așa că de obicei se atribuie termenul de "salariat" doar persoanelor ce-și vând forță de muncă semi-calificată sau forță de muncă manuală.

Referințe

Bibliografie

  • The Law of the Labour Market: Industrialization, Employment, and Legal Evolution, ISBN 978-0-198-15281-1  Mai multe valori specificate pentru |ISBN= și |isbn= (ajutor)
  • Britain's Gulag: The Brutal End of Empire in Kenya 
  • The Kaiser's Holocaust: Germany's Forgotten Genocide, ISBN 978-0-571-23142-3  Mai multe valori specificate pentru |ISBN= și |isbn= (ajutor)
  • Wage Labour and Capital 

Legături externe

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.