Consiliul Europei

Consiliul Europei

Palatul Europei, sediul Consiliului Europei din 1977
Abreviere
CoE
Drapelul Europei
Imnul Europei„Odă bucuriei” (orchestral)
ÎnființareTratatul de la Londra (1949)
TipRegional organizație interguvernamentală
SediuPalatul Europei, Strasbourg, Franța
Coordonate🌍 ({{PAGENAME}}) / 🌍
Apartenență
  • 46 de state membre
  • 5 observatori ai Consiliului
  • 3 observatori ai Adunării
Limbi oficialeEngleză, Franceză[1]
Alte limbi de lucru: Germană, Italiană, Rusă[2][3]
Secretar generalAlain Berset
Secretar general adjunctBjørn Berge
Președinte Adunarea ParlamentarăTheodoros Roussopoulos
Președinte Comitetul MiniștrilorGabrielius Landsbergis
Președinte CongresMarc Cools
Buget496.000.000 €[4]  Modificați la Wikidata
www.coe.int
Placă care comemorează prima sesiune a Adunării Consiliului Europei de la Universitatea din Strasbourg

Consiliul Europei (CoE; franceză Conseil de l'Europe) este o organizație internațională, interguvernamentală și regională. A luat naștere la 5 mai 1949 și reunește toate statele democratice ale Uniunii Europene precum și alte state din centrul și estul Europei. Este independent de Uniunea Europeană, și este diferit și de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene. Sediul Consiliului Europei este la Strasbourg.

Consiliul Europei are două dimensiuni: una federalistă, reprezentată de Adunarea Parlamentară, alcătuită din parlamentari proveniți din parlamentele naționale, și cealaltă, interguvernamentală, întruchipată de Comitetul Miniștrilor, alcătuit din miniștrii de externe ai statelor membre. Comitetul Miniștrilor reprezintă organismul de decizie al Consiliului Europei.[5]

România a deținut președinția Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei în perioada noiembrie 2005 – mai 2006.

Componența

Consiliul Europei este compus din 46 de state membre la care se adaugă o serie de state cu statut de observator.

State membre

     Ţările fondatoare

     Ţări care au aderat după fondare

     Candidaţi oficiali

     Foşti membri

     Observatori la Adunarea Parlamentară

     Observatori la Comitetul Miniștrilor

     Observatori la Comitetul Miniștrilor și Adunarea Parlamentară

State cu statut de observator

*- Belarus s-a retras in 1999.

**- S-a angajat ca stat cu statut de observator, după Înțelegerea de la Lisabona (2003).

Foste state membre

  • Federația Rusă (a aderat în 1996, s-a retras în 2022, cu câteva ore înainte să fie votată excluderea acesteia de către consiliu)

Părăsirea, suspendarea și expulzarea

Statutul Consiliului Europei prevede suspendarea voluntară, involuntară și excluderea membrilor.[6] Articolul 8 din statut prevede că orice stat membru care a violat în mod serios articolul 3 poate fi suspendat din drepturile sale reprezentative și că Comitetul de Miniștrii poate cere retragerea acestui membru conform prevederilor articolului 7. Statutul nu definește la ce se referă prin "violare serioasă".[6] Conform Articolului 8 din statut, dacă statul membru nu respectă cererea de părăsire a Consiliului, Comitetul poate pune capăt statutului său de membru, consultându-se cu Adunarea Parlamentară.[6]

Consiliul a suspendat în trecut Regatul Greciei în 1967, după Lovitura de stat din 21 aprilie și venirea la putere a Regimului Colonelilor. Grecia a acceptat retragerea din Consiliu.[6] Aceasta se va reîntoarce în consiliu abia în 1974.[7]

Suspendarea și excluderea Rusiei

Federația Rusă a devenit un membru al Consiliului la 28 februarie 1996. În 2014, după anexarea Crimeii și susținerea forțelor separatiste din Ucraina, Consiliul a suspendat dreptul de vot al Rusiei în Adunarea Parlamentară.[8] În retaliere, Rusia a început să boicoteze Adunarea în 2016, iar din 2017 a început să nu mai plătească taxa anuală atribuită fiecărui membru (în cazul ei, de 32,6 milioane de euro, o parte semnificativă din bugetul Consiliului), [8][9] afectând financiar instituția.[10]

Rusia a considerat că suspendarea sa nu a fost una corectă, cerându-și dreptul de vot înapoi.[11] Aceasta chiar a amenințat că va părăsi Consiliul, în cazul în care drepturile sale nu îi vor fi restituite până la alegerea unui nou Secretar General.[8]

Secretari generali

NumePerioadăȚara de origine
Jacques Camille Paris1949–1953Franţa Franța
Léon Marchal1953–1956Franţa Franța
Lodovico Benvenuti1957–1964Italia Italia
Peter Smithers1964–1969Regatul Unit Regatul Unit
Lujo Tončić-Sorinj1969–1974Austria Austria
Georg Kahn-Ackermann1974–1979Germania Germania
Franz Karasek1979–1984Austria Austria
Marcelino Oreja Aguirre1984–1989Spania Spania
Catherine Lalumière1989–1994Franţa Franța
Daniel Tarschys1994–1999Suedia Suedia
Walter Schwimmer1999–2004Austria Austria
Terry Davis2004–2009Regatul Unit Regatul Unit
Thorbjørn Jagland2009–2019Norvegia Norvegia
Marija Pejčinović Burić2019–2024Croaţia Croația
Alain Berset2024-Elveţia Elveția

Obiective

Vezi și

Note

  1. ↑ „No”. assembly.coe.int. Accesat în .
  2. ↑ „Did you know?”. Accesat în . English and French are the official languages of the Council of Europe. German, Italian and Russian are used as working languages.
  3. ↑ „Resolution 2208 (2018): Modification of the Assembly's Rules of Procedure: the impact of the budgetary crisis on the list of working languages of the Assembly”. Accesat în . The draconian reduction in the Assembly's budget for 2018 and 2019, a consequence of Turkey's decision to revert to its initial status of ordinary contributor to the Council of Europe budget, calls for drastic measures. ... In this context, the Assembly refers to the clear position it adopted, notably in Resolution 2058 (2015) on the allocation of seats in the Parliamentary Assembly with respect to Turkey, making the introduction of Turkish as a working language of the Assembly strictly conditional upon the Committee of Ministers' decision to approve Turkey's request to become a major contributor to the Council of Europe's budget and to allocate the corresponding funds to the Assembly.
  4. ↑ https://www.coe.int/fr/web/about-us/budget Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ↑ „Home”. Committee of Ministers.
  6. 1 2 3 4 Kanstantsin Dzehtsiarou & Donal K. Coffey, Suspension and expulsion of members of the Council of Europe: difficult decisions in troubled times, International & Comparative Law Quarterly, Vol. 68, Issue 2 (2019).
  7. ↑ Vasilopoulou, Sofia. (2018) The party politics of Euroscepticism in times of crisis: The case of Greece. Politics, 38. DOI: 10.1177/0263395718770599
  8. 1 2 3 Steven Erlanger, Council of Europe Restores Russia's Voting Rights, New York Times (25 June 2019).
  9. ↑ Russia cancels payment to Council of Europe after claiming its delegates are being persecuted over Crimea, The Independent. 30 June 2017
  10. ↑ „Russia withholds payments to the Council of Europe”. Deutsche Welle (în engleză). Accesat în .
  11. ↑ Buckley, Neil (). „Russia tests Council of Europe in push to regain vote”. Financial Times. Arhivat din originalNecesită abonament cu plată la .

Legături externe

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.