Christoph Willibald Gluck

Christoph Willibald Gluck
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Berching, Neumarkt in der Oberpfalz, Bavaria, Germania[6] Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[1][2][3][4][7] Modificați la Wikidata
Viena, Monarhia Habsburgică[8][9][4][10][11] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Central din Viena Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (accident vascular cerebral) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMaria Anna Bergin[*][[Maria Anna Bergin |​]] Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
dirijor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiPraga[12]
Milano[12]
Viena[12]
Paris Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba cehă
limba germană[13][14]
limba franceză
limba italiană Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Carolină  Modificați la Wikidata
Gen muzicaloperă[15]
muzică clasică[16]
balet[17]  Modificați la Wikidata
Instrument(e)orgă  Modificați la Wikidata
PremiiOrdine dello Speron d'oro[*][[Ordine dello Speron d'oro (papal order of knighthood)|​]]  Modificați la Wikidata
Discografie
Înregistrări notabileOrfeu și Euridice
Iphigénie en Tauride[*][[Iphigénie en Tauride (opera by Christoph Willibald Gluck)|​]]
Alceste[*][[Alceste (opera by Christoph Willibald Gluck from 1767)|​]]
Iphigénie en Aulide[*][[Iphigénie en Aulide (opera by Christoph Willibald Gluck)|​]]
Armide[*][[Armide (opera by Christoph Willibald Gluck)|​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Christoph Willibald Ritter von Gluck (n. 2 iulie 1714 la Erasbach lângă Berching (Germania) - d. 15 noiembrie 1787 la Viena) a fost un compozitor german.

Este unul dintre compozitorii importanți de operă din cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și primul reformator al perioadei muzicale clasice. Este cunoscut în special pentru opera Orfeu și Euridice. A fost profesorul de muzică al Mariei Antoaneta, regina Franței. Unii îl consideră părintele perioadei muzicale clasice și rococo - cel puțin în domeniul operei.

Biografie

Operă muzicală

  • Artaserse, 1741
  • Demofoonte, 1742
  • Cleonice (Demetrio), 1742
  • Il Re Poro, 1743
  • Ipermnestra, 1744
  • Ezio, 1750
  • La clemenza di Tito, 1752
  • Le Cinesi, 1754
  • L'ivrogne corrigé, 1760
  • Le cadi dupé, 1761
  • Orfeo ed Euridice, 1762
  • Alceste, 1767
  • Paride ed Elena, 1770
  • Iphigénie en Aulide, 1774
  • L'arbre enchanté, ou Le tuteur dupè, 1775
  • Ippolito, Milano 1775
  • Armide, 1777
  • Iphigénie en Tauride, 1778/79
  • Écho et Narcisse, 1779

Note, referințe

  1. 1 2 Christoph Willibald Gluck, Find a Grave, accesat în
  2. 1 2 Christoph Willibald Gluck, SNAC, accesat în
  3. 1 2 Christoph Willibald Gluck, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
  4. 1 2 3 Česká divadelní encyklopedie, accesat în
  5. ↑ The Fine Art Archive, accesat în
  6. ↑ Archivio Storico Ricordi, accesat în
  7. ↑ Christoph Willibald Gluck, Gran Enciclopèdia Catalana
  8. ↑ Gluck, Christoph Willibald (BLKÖ)[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  9. ↑ „Christoph Willibald Gluck”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  10. ↑ http://www.naxos.com/mainsite/blurbs_reviews.asp?item_code=8.660064&catNum=660064&filetype=About%20this%20Recording&language=English Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ↑ Глюк Кристоф Виллибальд, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
  12. 1 2 3 „Christoph Willibald Gluck”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  13. ↑ Autoritatea BnF, accesat în
  14. ↑ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  15. ↑ http://www.nytimes.com/1990/09/17/arts/review-opera-chicago-season-opens-with-gluck-s-alceste.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  16. ↑ http://www.nytimes.com/1991/02/10/arts/classical-music-gluck-momentarily-neglected-awaits-a-new-tide-of-fashion.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  17. ↑ http://www.bluebeat.com/albums/11113/Gluck-Don-Juan~-Semiramis Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

Legături externe

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.