Zirconiu

Zirconiul este un element chimic din grupa metalelor, care are numărul atomic 40. Simbolul chimic este Zr.

Zirconiu

Ytriu ← Zirconiu → Niobiu
Ti
 
 
40		 Zr
  
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Zr
Hf
Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Zirconiu, Zr, 40
Serie chimică metale de tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc 4, 5, d
Densitate 6,511 kg/m³
Culoare alb - argintiu
Număr CAS 7440-67-7
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică 91,224 u
Rază atomică 155 (206) pm
Rază de covalență 148 pm
Rază van der Waals pm
Configurație electronică [Kr]4d25s2
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 18, 10, 2
Număr de oxidare 4, 3, 2, 1, −2
Oxid amfoteric
Structură cristalină hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară solidă
Punct de topire 1855 °C, ​3371 °F, 2128 K
Punct de fierbere 1857 °C, 2130 K
Energie de fuziune 14 kJ/mol
Energie de evaporare 591 kJ/mol
Temperatură critică 4650 K
Presiune critică  Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori 0,00168 Pa
Viteza sunetului m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) 1,33
Căldură specifică 270,0 J/(kg·K)
Conductivitate electrică 2,36 · 106 S/m
Conductivitate termică W/(m·K)
Prima energie de ionizare 640,1 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare 1270 kJ/mol
A 3-a energie de ionizare 2218 kJ/mol
A 4-a energie de ionizare 3313 kJ/mol
A 5-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Zirconiul este folosit mai nou și în stomatologie[1] sub forma de oxid de zirconiu (zirconia), ca cea mai fizionomică opțiune pentru o coroană dentară. Se pune sub porțelan în loc de metal pentru a nu transpare sub porțelan. Se mai folosește și la implantologie tot din același motiv, dar și pentru că are o biocompatibilitate superioară, înlocuind titanul. Zirconia se mai folosește si la fabricarea bijuteriilor.

Material nuclear

Hidrura de zirconiu este folosită ca material moderator care ține hidrogenul legat la temperatura de lucru a reactorului de fisiune. Alegerea ca material pentru zona de moderare se datorează absorbției minime de neutroni.[2]

Note
  1. Bioceramics: Proceedings of the 10th International Symposium on ..., Volume 10, Laurent Sedel, Christian Rey, pagina 444
  2. Ioan Vasile Tîrziu Efecte izotopice la dizolvarea hidrogenului și deuteriului în metale, teza de doctorat, Cluj 1981, p 105

Bibliografie
  • Gh. Văsaru Zirconiul.
  • D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988
  • M. Petrescu (coord) Tratat de știință și ingineria materialelor metalice vol 3 Metale. Aliaje. Materiale speciale. Materiale compozite, Editura Agir, București, 2009
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.