Zacarías González Velázquez
Zacarías González Velázquez (n. , Madrid, Madrid(d), Spania – d. , Madrid, Noua Castilie(d), Spania) a fost un pictor spaniol, cunoscut mai ales pentru portretele și lucrările sale religioase.
| Zacarías González Velázquez | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Zacarías González Velázquez |
| Născut | [1] Madrid, Madrid(d), Spania |
| Decedat | (70 de ani)[1] Madrid, Noua Castilie(d), Spania |
| Părinți | Antonio González Velázquez |
| Frați și surori | Isidro González Velázquez[*] Cástor González Velázquez[*] |
| Cetățenie | Spania |
| Ocupație | pictor |
| Locul desfășurării activității | Madrid |
| Limbi vorbite | limba spaniolă |
| Activitate | |
| Studii | Real Academia de Bellas Artes de San Fernando[*] |
| Pregătire | Mariano Salvador Maella |
| Profesor pentru | Bartolomé Montalvo[*] |
Biografie
Velázquez s-a născut la Madrid într-o familie de artiști. Tatăl său a fost pictorul Antonio González Velázquez.[2] Bunicul său, Pablo,(d) și unchii săi, Luis(d) și Alejandro(d), au fost cu toții sculptori sau pictori. Frații săi, Isidro și Cástor (1768-1822) au devenit și ei pictori. Și-a început pregătirea în 1777 la Real Academia de Bellas Artes din San Fernando, unde tatăl său era director, funcție pe care o va deține mai târziu el însuși. În timp ce se afla acolo, a studiat cu Mariano Salvador Maella.[2] După al doilea an, a câștigat premiul I la categoria Tablouri de clasa a doua.
A absolvit în 1782 și a început să dobândească comenzi aproape imediat. A decorat mai multe încăperi din Palatul Regal El Pardo, majoritatea cu scene mitologice. De asemenea, a lucrat ca designer la Fabrica Regală de Tapiserie și a pictat decorațiuni la Catedrala Jaén, Catedrala Toledo și Oratoriul Caballero de Gracia din Madrid.[2]
În 1790, a obținut o altă diplomă la Academie și, trei ani mai târziu, a fost numit profesor asistent, funcție pe care a deținut-o până în 1807. În acel moment, a fost promovat la funcția de director adjunct al picturii. Acest lucru a venit într-un moment dificil, deoarece țara era implicată în Războaiele Napoleoniene și viața culturală a ajuns într-un blocaj virtual. Lucrurile s-au îmbunătățit foarte mult odată cu urcarea pe tron a lui Ferdinand al VII-lea. În cele din urmă, a devenit director al Academiei în 1828; o funcție pe care a deținut-o până în 1831.[2] A murit la Madrid, la vârsta de 69 de ani.
Selecție de picturi
- Portretul regelui Ferdinand al VII-lea (1814)
- Portretul
Mariei Luisa de Parma (1789) - Miracolul trandafirilor (c. 1820)
- Manuela González Velázquez cântând la pian (c. 1820)