Vladimir Gribov

A absolvit Universitatea din Leningrad în anul 1951. În anii 1956- 1971 a lucrat în laboratorul de fizică teoretică de la Institutul de fizică și tehnologie („Ioffe”) din Leningrad al Academiei de Științe a URSS, iar în anii 1962- 1971 a fost șeful secției de fizică teoretică.

În anii 1971 a lucrat la Institutul de fizică nucleară („B. Konstantinov”) din Gatcina, fiind concomitent și profesor la Universitatea din Leningrad.[6]

Din 1980 a fost șef al secției de fizică teoretică la Institutul de fizică teoretică („Landau”) din Moscova.

În anii 1990 a fost consultant la Institutul Central de fizică din Budapesta și la Institutul de cercetări nucleare din Bonn, (Germania).

În anul 1972 a fost ales membru corespondent al Academiei de Științe a URSS, în 1973 membru al Academiei Americane de științe și în 1974 membru din străinătate al Academiei de științe din Ungaria.

În anul 1971 a fost primul laureat al premiului „Landau” al Academiei de Științe a URSS. În anul 1991 a fost distins cu Premiul Sakurai al Societății de Fizică din SUA.

Gribov a fost considerat în timpul vieții unul dintre cei mai mari specialiști în domeniul fizicii particulelor elementare și a teoriei cuantice a câmpurilor. A dezvoltat teoria regeonilor, a polulilor Regge din teoria cuantică a câmpurilor. În colaborare cu Bruno Pontecorvo a dezvoltat teoria oscilațiilor neutrinice.

Sunt extrem de citate lucrările lui Gribov și Lipatov despre difuzia adânc neelastică și anihilare a cuplurilor electon-pozitronice în hadroni. Autorii au obținut pentru prima dată funcțiile de evoluție ale proceselor. În cromodinamica cuantică sunt cunoscute ecuațiile lui Gribov și Doksiter (1977), pe de o parte și ale lui Altarelli și Parisi pentru ciocnirile de energie înaltă.

După unii fizicieni[7], în anul 1972, în timpul unui seminar la Institutul de fizică teoretică din Moscova, în discuții cu academicianul Iakov Zeldovici, ar fi prezis efectul lui Hawking de generare a particulelor de către găuri negre, ca proces de dezintegrare a vidului în câmpul gravitațional al acestor găuri.

A formulat așa-numita problemă a ambiguității în teorii non-abeliene-gauge. De asemenea a emis ideea, că instantonii sunt rezultatul de fapt al unor efecte tunel cuantic în vid. A studiat problema confinementului quarkurilor.

Începând din anul 2001, Societatea europeană de fizică decernează anual medalia Gribov pentru tineri cercetători în domeniul teoriei cuantice a câmpurilor.