Traian Bratu

Traian Bratu (n. 25 octombrie 1875, Rășinari, comitatul Sibiu, Austro-Ungaria — d. 21 iulie 1940, București, Regatul României) a fost un germanist român, decan al Facultății de Filologie din Iași, apoi rector al Universității din Iași.

Traian Bratu
Date personale
Născut
Rășinari, Austro-Ungaria
Decedat (64 de ani)
București, România
Cauza decesuluicauze naturale (cancer pulmonar)
Cetățenie România
Ocupațiefilolog[*]​
lingvist
politician
Limbi vorbitelimba română
Activitate
Alma materUniversitatea din București 
OrganizațieUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași 
Partid politicPartidul Național-Țărănesc 

A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București și din Berlin. Cursurile facultății din București le-a absolvit în 1898, devenind licențiat. [1]

Traian Bratu a fost un timp profesor de limba germană la Liceul Național din Iași. În 1907 a fost promovat doctor la Berlin, după care, la 22 octombrie 1907 devine titular al conferinței de germanistică la Universitatea din Iași, iar la 16 august 1916 este numit profesor.[2]

Traian Bratu a fost ales rector al Universității din Iași în 1921-1922 și, din nou, în 1932-1938.[3]

S-a implicat în direcția integrării minorităților în Regatul României, sens în care l-a promovat pe sasul Karl Kurt Klein ca asistent al său la Iași.[4]

În perioada 23 decembrie 1928 - 30 aprilie 1931, Traian Bratu a fost președintele Senatului României.

Traian Bratu a fost simpatizant al stângii moderate și membru, din 1928, al PNȚ.[5] S-a afirmat ca adversar al totalitarismului național-legionar, motiv pentru care a fost victima unui atentat săvârșit asupra sa în plină stradă, pe 1 aprilie 1936. Atentatul a avut loc înainte de deschiderea Congresului studenților legionari (3-5 aprilie), după ce Traian Bratu împreună cu alte personalități, între care Constantin Angelescu, ministrul Instrucției de la acea vreme, se împotriviseră desfășurării adunării respective.[6]

La 1 martie 1937 a fost din nou atacat și rănit de trei necunoscuți,[7] tăindu-i o ureche.[8] În data de 2 martie Corneliu Zelea Codreanu a dat un comunicat în care a arătat că „Mișcarea Legionară nu are nici o legătură cu incidentul penibil în care Traian Bratu a fost rănit.”[7] La 1 februarie 1938, sunt judecați zece studenți acuzați a-l fi rănit pe rectorul Traian Bratu și sunt achitați.[9]

S-a retras din rectorat în anul 1938 și a decedat doi ani mai târziu.

Biblioteca seminarului de germanistică din Iași îi poartă numele.

Scrieri
  • Poezia lirică a lui Fonque, Iași, 1909
  • Modul de a lucra a lui Schiller, Iași, 1909
  • Creațiunea poetică. Cu deosebită privire asupra clasicilor germani : Studiu de poetică, Iași, 1909.
  • Ernst Zahn, o evoluție de scriitor, Iași, 1912
  • Cu privire la învățământul limbilor străine în școlile secundare, Iași, 1916
  • Politica națională față de naționalități. Note și observațiuni, Cultura națională, București, 1923
  • Goethe: Steila, Clavigo, Egmont. Trei tragedii în proză. București, 1925
  • Gramatica limbii germane, București, Editura Cartea Românească, 1935
  • Cărțile populare germane la români, Leipzig, 1936
  • Manual de limbă germană- clasa a V a secundară, București, 1936
  • Din înțelepciunea lui Goethe, București, 1937

Note
  1. Nicolae Moga: Traian Bratu (1875-1940)
  2. „Germanistik Iași”. Arhivat din original la . Accesat în .
  3. Prezentarea Universității din Iași
  4. „Pagina Facultății de Germanistică din Iași”. Arhivat din original la . Accesat în .
  5. Recrutarea corpului profesoral al universității din Iași la începutul epocii interbelice
  6. Politica sub amenințare
  7. Cronologie privind istoria mișcării legionare
  8. Irina Livezeanu; Cultură și naționalism în România Mare, 1918-1930, Editura Humanitas, 1998, pag. 25, ISBN 973-28-0865-0
  9. „Rugul Aprins de la Mânăstirea Antim la Aiud”. Arhivat din original la . Accesat în .

Legături externe
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.