Sigismund Borlea
Sigismund Borlea (maghiară Borlea Zsigmond) (n. 1827, Șiria – d. 1883, Baia de Criș) a fost prim-notar al Comitatului Zarand pe toată durata de existență a comitatului (1861–1876) și deputat în Dieta de la Budapesta în perioada 1865–1878.
| Sigismund Borlea | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1827 Șiria Imperiul Austriac, (astăzi România) |
| Decedat | 1883 (56 de ani) Baia de Criș Austro-Ungaria, (astăzi România) |
| Părinți | Mihai și Maria, n. Vancu |
| Căsătorit cu | Elena[1][2] |
| Copii | Tereza[1][2] |
| Cetățenie | Imperiul Austriac, Austro-Ungaria |
| Religie | ortodoxă[3] |
| Ocupație | jurist |
| Limbi vorbite | limba română limba maghiară |
| Deputat în Dieta de la Budapesta | |
| În funcție 1865 – 1878 | |
| Circumscripția | Hălmagiu |
| Partid politic | PNR |
| Alma mater | Academia Chezaro-Crăiască de la Bratislava Universitatea din Budapesta |
| Cunoscut pentru | Prim-notar al Comitatului Zarand |
Biografie
S-a născut ca fiu al preotului Mihai Borlea (1801–1865) și al Mariei Vancu (1802–1845). A fost unchi de gradul V pentru Ioan Slavici și de gradul VI pentru Ioan Rusu Șirianu, ascendentul comun fiind bunicul patern al lui Sigismund, Mihai senior.[1] A studiat teologia la Institutul Preparandial Pedagogic din Arad și filozofia la Pozsony,[4][5] iar după alte surse dreptul la Universitatea din Budapesta.[1]
În timpul Revoluției de la 1848 aderă la ideile revoluționare a lui Kossuth[1][4][5] și activează în Dieta de la Debrețin. A fost protonotar la Șiria și Baia de Criș unde, alături de Ioan Pipoș și Amoș Frâncu (senior) a făcut parte din administrația românească a Comitatului Zarand ca protonotar (prim-notar) pe toată durata de existență a comitatului (1861–1876). După desființarea comitatului a rămas notar la Baia de Criș până la moarte. A fost înmormântat în Cimitirul Eroilor din Țebea.[1][2][4][5]
Deputat în Dieta de la Budapesta
A reprezentat Hălmagiul în Dieta de la Budapesta, în patru legislaturi succesive: 1865–1868, 1869–1872, 1872–1875 și 1875–1878.[1][4][5][6][7]
Ca deputat, împreună cu Iosif Hodoș a susținut interesele Zarandului, ale școlilor românești și ale românilor în general. Abnegația sa a generat expresia „Zarandul — țara lui Borlea”.[6][7] A combătut legea pentru exercitarea puterii judecătorești, care îngrădea dreptul comitatului de numire a funcționarilor români în justiție.[4][5] A cerut subvenții pentru înființarea gimnaziilor românești de la Șomcuta Mare, Brașov și Brad și pentru înființarea Teatrului Român (nu s-au acordat). A susținut dreptul naționalităților de a se exprima în limba națională și dreptul de a participa la viața administrativă prin reprezentare proporțională.[4][5][6]
A cerut nu numai menținerea Comitatului Zarand, ci și — deoarece era foarte mic — extinderea lui cu unele comune de pe malul drept al Mureșului din Comitatul Inidoarei (Hunedoarei), și din zona Câmpenilor. Nu numai că nu s-a aprobat, ba din contra, în 1876 comitatul a fost desființat — motivul fiind „cuibul lui Hodoșiu și Borlea să fie șters de pe fața pamântului”[8] — și divizat în două părți, care au fost alipite comitatelor Arad și Hunedoara.[4][5][6]
La 4 decembrie 1876 Borlea a adus la cunoștința Camerei deputaților din Parlament că în mai multe localități din Transilvania și Banat s-au înființat școli comunale din fondurile fostelor regimente grănicerești, dar guvernul își aroga dreptul de a numi învățătorii, cu scopul de a le maghiariza. Deoarece românii au încercat să le pună sub protecția bisericii, dându-le un caracter confesional, autoritățile locale n-au mai permis deschiderea lor.[9]
Note
- Marcel Priescu, Șirianul Sigismund Borlea, notarul șef și reprezentantul Comitatului Zărandului în Parlamentul de la Budapesta Arhivat în , la Wayback Machine., Actualitatea Șiriană, 18 februarie 2011, accesat 2016-04-03
- Nicolae Cristea, Țebea și Baia de Criș. Locuri, fapte, monumente, Deva: Ed. Emia, 2010, ISBN 978-973-753-187-2 pp. 71–73
- Seminarul Teologic Ortodox Arad: Istoric, seminararad.org, accesat 2016-04-03
- Maria Razba, Personalități hunedorene: (sec XV–XX) Dicționar, ed. a 2-a, Deva: Ed. Emia 2004 ISBN 973-8163-96-X, p. 68
- Ioan Sebastian Bara ș.a., Județul Hunedoara: Monografie, vol. 5 (Personalități hunedorene), Deva: Ed. Emia, 2015, ISBN 978-973-753-313-5, p. 82
- Traian Mager, În cătușele dualismului austro-ungar, – de la 1867 Arhivat în , la Wayback Machine., fragment din Ținutul Hălmagiului, monografie în 4 volume, Arad: Tipografia Diecezană, 1937, accesat 2016-04-03
- Liviu-Dan Mut, Presărați pe-a lor morminte a recunoștinței flori, Zarandul, nr. 184, an XVI, septembrie 2008, p. 2, taraiancului.ro, accesat 2016-01-17, reproduce articolul din ziar
- Din discursul în Parlamentul din Budapesta al deputatului Constantin Gurbanu, protopop în Buteni, care cita aceste cuvinte apărute într-un articol din ziarul Ellenőr (ziar, 1869–1882) (hu), discurs citat de Mager în referința de mai sus
- Ioan Sebastian Bara ș.a., Județul Hunedoara: Monografie, vol. 2 (Economie și societate), Deva: Ed. Emia, 2012, ISBN 978-973-753-239-9, p. 312
Lectură suplimentară
- C. Diaconovici, Enciclopedia română, vol. 1, Sibiu: Ed. Krafft, p. 103
- Romulus Neag, Personalități brădene în lumina istoriei, Brad, 1995, p. 82
- Ioan Slavici, Amintiri, București: Editura pentru literatură, 1967, pp. 25–26